Scăldat în lacrimi. Scăpat în zbor cosmic pe aripi de vânt

Plângeţi stele şi cu soare

Omenirea care moare

Scaldă-mă ploaie în plâns

Lângă crucea lui Isus.

Scaldă-mă să fiu spălat

În sânge nevinovat.

Du-mă, carule din nor,

Spre cerul nemuritor!

Du-mă, vântule, mai sus

Unde nu mai este plâns

Du-mă-n ceruri peste stele

Unde lumea nu mai piere.

Du-mă, vântule, departe,

Ca să scap şi eu de moarte!

Pe aripa ta de vânt,

Du-mă la Isus cel sfânt.

Pe aripi de vânt mă poartă

Şi mă ia din marea gloată.

Du-mă, vântule, departe

Să scap de mormânt şi moarte.

Pe aripi de vânt şi nor

Dintr-o lume cu fior

Dintr-o lume cu plâns mult

Du-mă la Isus cel sfânt.

Du-mă, vântule, mai tare,

Ca să scap de supărare!

Vântule din patru zări,

Du-mă la nemuritori!

Scaldă-mă, ploaie cerească,

Lumea să se îngrozească!

Plouă norii parcă plânge,

De se face apa sânge.

Pe aripi de vânt să zbor

Spre cerul nemuritor…

Unde sunt planete mii

Şi cerul din veşnicii.

Amin.