Vine moartea
furtunoasă
Peste om şi peste
casă!
Vine moartea ca
furtuna
Peste om zilnic
într-una!
Ea loveşte,
Nu gândeşte!
Toată lumea
o-ngrozeşte!
Loveşte precum o
ciumă,
Nu lasă nimic în
urmă!
Mătură parcă e vânt,
Lasă plânsul la
mormânt!
Vine vijelia moarte
Loveşte orice cetate!
Lasă ţara-ndoliată
Şi cu lumea
disperată!
Printre lacrimi cu
durere
Eu văd lumea cum mai
piere!
Eu văd cerul blând
senin
Şi cu cimitirul plin!
Nu e cale de întors,
Decât mila lui
Cristos!
Nu e cale-n cer mai
bună
Decât mila cu cunună!
Decât cerul blând,
milos,
Învierea lui Cristos!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu