Prietene, am vrut să stau
de vorbă cu tine, la un apus de soare plin de culori. Am vrut să stau de vorbă
în camera ta plină de cărţi, împreună cu cartea cărţilor, dar n-ai avut timp de
mine, căci telenovelele de la televizor ţi-au luat mintea.
Am vrut să stau de vorbă cu
tine, la un răsărit de soare fascinant, dar te grăbeai să te duci la serviciu.
Veneai cu maşina printre
serpentinele munţilor... Îngerul meu te-a păzit, să nu te prăvăleşti într-o
prăpastie.
Dar de mine n-ai timp să
vorbim. Biblia este prăfuită în torpedoul tău. Când te-ai dus în excursie la
pădure, am vrut să îţi şoptesc prin vântul duios şi blând că sunt cu tine.
Dar n-ai timp de mine!
În ciripitul păsărilor,
vroiam să-ţi vorbesc, dar m-ai refuzat şi mi-ai întors spatele!
Mi-am oferit dragostea
printr-o floare, pe care ai rupt-o!
M-a durut că m-ai respins
şi atunci!
Te-ai dus la mare. Valurile
mării se loveau de stâncă. Îţi vorbeam în stropii de artificii, ca să te
încânt!
Dar n-ai avut timp de mine!
Prietene, uită-te la soare
şi la lună, cum îţi vorbesc!
Mai ai timp de mine!
Ştefan Toma
Poet popular
Vad covor de stele multe cum ma nalta spre virtute vad luceafarul in zari ne cheama nemuritori
RăspundețiȘtergereMesaj de trezire
RăspundețiȘtergereCredinta e ca o floare daca non grijesti ea moare
RăspundețiȘtergere