Povestea colierului de aur

Un împărat era foarte bogat.

          Şi avea o faimă mare.

          El avea o fată.

          Dart nu avea şi un băiat să îi succeadă la tron, după moartera lui...

          Fata s-a făcut mare şi a luat un prinţ în căsătorie. Prinţul i-a dăruit un colier de aur la cununia lor. După ce s-au căsătorit, a luat-o pe fată într-o exursie, într-o croazieră pe mare. Fata împăratului, bucuroasă şi fericită, când era pe mare, în croiazieră, privea cu satisfacţie şi uimire munţii şi valurile mării cum străluceau în razele de soare.

          Ea, de bucurie, a dorit să se mai uite o dată la colierul dăruit de soţul ei.

          Dar numai dintr-o greşeală l-a scăpat din mână. Colierul a căzut în mare.

          ... Şi a plâns mult după darul preţios făcut de soţul ei!

          Soţul ei, pentru ca ea să nu mai plângă, i-a făcut cadou alt colier, şi mai frumos şi mai strălucitor decât primul. Ei erau credincioşi şi se duceau la biserică să se roage lui Dumnezeu, pentru sănătate, dar s-au rugat şi pentru colierul pierdut în mare. S-au rugat la Dumnezeu să găsească colierul din mare. Când a scăpat fata împăratului colierul din mână, acesta a fost înghiţit de un peşte uriaş.

          Nişte pescari, administratori la curtea împăratului, au ieşit la pescuit şi au pescuit un peşte uriaş, de câteva sute de kg. După ce l-au prins şi l-au tăiat la curtea regală, au găsit colierul fetei în stomac peştelui.

          Bucuroşi că au găsit colierul şi că Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea, au depus colierul la un muzeu de istorie. Şi cu miraculoasa întâmplare alături, scrisă, el poate fi văzut de vizitatori.

            Ştefan Toma