duminică, 24 ianuarie 2016

Cascadă fără frâu din lacrimi făcută




Se sting stele, se stinge soare...
Tot ce-i pe pământ dispare.
Se sting stele rând pe rând,
Împăraţi merg la mormânt.

Tineretul ca o floare
Moare fără întrebare.
Tineretul talentat...
Mor cu toţii în păcat...

Omul trece şi se duce,
Rămâne un semn de cruce.
Omul trece fulgerând
Popa cântă la mormânt.

Azi îl vezi chipeş înalt,
Mâine îl vezi spulberat.
Viaţa este lumânare
Se stinge şi apoi moare.

Viaţa este frumuseţe
Dar mormântul e tristeţe.
De s-ar termina odată
Cu moartea înfiorată!

Dar de ani şi ani se duc,
Plânge cerul la mormânt.
Plâng îngeri şi heruvimi,
Plânsul morţii cu pelin.

Plânge ţara dureroasă,
Când pleacă cel drag din casă.
Lacrimi curg ca un pârâu...
E-o cascadă fără frâu!
Pământenii plâng în casă.
E cascada fioroasă!


Un comentariu: