Tu, cerescule divin,
De ce nu mă scapi din chin?
De ce nu mă scapi din plâns
În crucea lui Domn Hristos?
De ce soarele răsare
Peste lumea care moare?
Pradă morţii sunt sortit
De moarte nu sunt scutit!
Moartea stă înveşmântată
În lumină îmbrăcată.
Loveşte fără-ncetare
De la mic până la mare.
Fie rege şi-mpărat
Loveşte neîncetat!
Fie omul cât de mare,
Loveşte cu disperare.
Fie mare, fie mic,
N-are milă nici un pic!
A pornit precum furtuna
Răsar crucile într-una!
Cresc cruci şi cu trandafiri
Sub cerul milos, senin!
De eşti rege şi om bun,
Ai o cruce şi un drum.
Crucile se înmulţesc
Peste neamul omenesc.
Numai soarele rămâne
Şi în cer un singur nume.
Sper în crucea lui Isus
Să scap de moarte şi de plâns!
Sper în cer la înviere
Sub lumina de la stele.
Sper în cruce cu dreptate
Cum să scap şi eu de moarte!
Ştefan Toma
Poet popular
Doliu si plins
RăspundețiȘtergere