Moartea vânează zilnic

Moarte, moarte, cum pândeşti

Şi deloc nu te opreşti,

Fie rege şi-mpărat

Tu pleci zilnic la vânt.

De la mic până la mare,

Vânezi zilnic pe cărare

N-ai costum de vânător.

Dar vinzi zilnic cu spor.

N-ai costum de cositoare,

Dar eşti hoaţă pe cărare,

N-ai discernământ în tine.

Loveşti orice om de bine.

Ca o avalanşă mare

Cureţi ce-ntâlneşti în cale.

Ţara este pustiită

Şi de moarte e lovită.

Salcia cu plete mii

Veghează spre veşnicii.

La morminte de-mpăraţi

Parcă sunt nişte soldaţi.

Peste cruci peste morminte,

Străjuieşte stele sfinte.

Tot ce-i omenesc se duce,

Rămâne un semn de cruce.

Sub harul milos ceresc,

Crucile se înmulţesc.

Mii de ani moartea loveşte

Şi de loc nu oboseşte.

Opreşte-ţi, moarte, furia,

Că m-aşteaptă veşnicia

Cugetă la ce-ai făcut

În Isus scap de mormânt.

Amin!