O turmă de căprioare a
fost atacată de o haită de lupi. O căprioară singuratică s-a desprins din
turmă. Haita de lupi s-a luat după ea, mai să o înfaşte!
Lupii au atacat-o din
toate părţile şi au rănit-o la un picior. Căprioara a fugit şchiopătând, ca să
îşi scape viaţa.
În fuga ei disperată, a
sărit gardul unui gospodar, care avea casa la marginea pădurii.
Gospodarul, când s-a
trezit de dimineaţă devreme, ca să le dea să mănânce animalelor, a văzut
căprioara sângerând la un picior.
A prins căprioara, i-a
pansat rana de la picior, a chemat medicul veterinar să-i acorde îngrijiri
medicale...
După câteva luni,
căprioara s-a făcut bine. Gospodarul i-a dat drumul căprioarei prin pădure şi
i-a urat de bine.
După câteva săptămâni,
căprioara mai venea când şi când la curtea gospodarului, drept mulţumire şi
recunoştinţă pentru binele ce i l-a făcut.
Şi şedea câteva minute la curtea gospodarului
să îi mulţumească fiindcă i-a făcut bine şi i-a scăpat viaţa.
Gospodarul îi dădea
pâine şi morcovi căprioarei să mănânce. Şi au devenit cei mai buini prieteni,
care se vizitau mai mereu.
La această scenă
frumoasă nu este decât mila şi harul lui Dumnezeu, care a sădit-o la creaţiune
şi în grădina edenului...
Aşa să ne dea Dumnezeu
să fim şi noi, oamenii, miloşi!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu