Ţara în beţe

Aleargă omul întruna,

Morţii – pierderi cu cununa!

Fără de discernământ,

Aleargă pe-ntreg pământ!

Moartea groaznică răpeşte,

Toată lumea îngrozeşte!

Nu e loc spre munţi sau mare!

Este fără îndurare!

La răsăritul în zori,

Pândeşte pe călători!

Ziua cât este de mare

Ea pândeşte pe cărare!

Merge lumea în galop,

Moartea e în orice loc!

Ţara e-n beţe proptită

Şi de moarte e lovită!

Bolta din cer înstelată

Plânge lumea-ndoliată!

Într-un veşmânt de lumină,

Moartea şade pe colină!

Şade proptită în coasă

Să lovească orice casă!

Ca un uragan loveşte

Şi deloc nu oboseşte!

Omul strânge ca furnica

Când moare, nu ia nimica!

Omul strânge neîncetat!

Şi pleacă toţi din palat!

Ce durere-i pe pământ,

Când plecăm toţi în mormânt!

Fie om sau rege mare

Dispar toţi de pe cărare!

Ştefan Toma

Poet popular