În pomul de la mănăstire

Într-un pom, la mănăstire,

Plâng păsări în neştire...

Plâng păsări neîncetat

Mila morţii de-mpărat.

Plâng păsări ceasul bun

Nemurirea de pe drum.

Ceasul cerului îl plânge

Când un om zilnic se stinge...

În penaj de doliu sfânt

Plânge omul la mormânt

Plânge cerul luminos

Şi cu crucea lui Cristos.

Într-un ton piţigăiat

Plânge omul ne-ncetat

Parcă este afat ceresc

Într-un cor bisericesc...

Plâng păsări omenirea

La biserici despărţirea.

Pescăruşul plânge nor

Despărţirea din popor.

Păsări multe, felurite,

Tainesc  despre lucruri sfinte.

Stau la sfat, vorbesc de moarte,

C-a murit al nostru frate...

Păsări plâng pe magistraţi

Miniştri şi împăraţi.

Păsări plâng în chip ceresc,

Într-un cor bisericesc...

Plânge ţara cu fior

Moarte zilnic în popor...

Pământul e îngrozit

De durere şi conflict...

Plâng păsări dureros

Moartea omului de jos,

Plânge moartea dureroasă

Că se pierde orice casă!

Ştefan Toma

Poet popular