Aş zbura mereu, întruna!
Înspre cer, să iau cununa!
Aş zbura de pe pământ
De la plânsul ăsta mult.
De la plâns şi despărţire
Aş zbura spre nemurire!
Doamne, deşi crucea-i grea
Eu tot sper în mila ta!
Doamne, când văd cerul cu lumini
Şi văd cimitirul plin
Mă ia cu fior şi plâns,
Lângă crucea lui Isus.
Când văd fulgerul pe mare,
Îmi dă aripi zburătoare.
Îmi cresc aripi pân’ la nor
De înger nemuritor.
La cuvântul tău ceresc,
Din morminte se trezesc.
Se adună oseminte
În corpuri de cete sfinte.
Îmbrăcaţi toţi în lumină,
Cântăm viaţa cea senină.
Cântăm cerul glorios
c-am scăpat toţi în Hristos!
Cântă mulţimi înviate
De la carceră scăpate.
Pământul a luat tribut
Dar de-aici în veci mă mut.
În zbor cosmic înviat,
Plec spre cerul luminat.
Îmi iau zborul de plecare
Spre ţara nemuritoare.
Spun: „Pământ, la revedre,
Că-mi iau zborul înspre stele!”
Spun adio la pământ
Că mă mut la cerul sfânt!
Amin!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu