Pe aripi de vânt purtat

Du-mă, vântule, în cer,

Du-mă vântule mai tare,

Să mă scapi de supărare.

Pe aripi de vânt purtat,

Du-mă-n cerul luminat!

Cu foşnet blând şi duios,

Du-mă la Isus Hristos.

Plânge-mă, ploaie cerească,

Lumea să se îngrozească.

Să plângă cerul şi luna,

Că mă doare capu-ntr-una!

Îngrozite stele plâng

Durerea de la mormânt.

Spală, ploaie, tot pământul,

Plânsul morţii şi mormântul.

Spală-mă, ploaie de plâns,

Că durerea m-a răpus!

Bântuie durerea-n ţară,

De plâng norii iar şi iară!

Plouă cerul, parcă plânge,

De se face ţara-n sânge!

Du-mă vântule, departe,

Să nu mai aud de moarte.

Du-mă-n ceruri peste nori,

La îngeri nemuritori.

Du-mă cu viteză mare,

Moartea să o pierd din cale.

Du-mă, vântule, nu sta,

Să mă scapi de moartea grea.

Du-mă, vântule, mai mult,

Să scap pe veci de mormânt!

Ştefan Toma

Poet popular