Pierdem viaţa şi cununa,
Îngerii ne plâng întruna!
Pierdem cerul luminat,
Într-o viaţă de păcat!
Plânge cerul cu Cristos
Viaţa omului de jos.
Viaţa nu e ca o floare!
Tot ce-i omenesc dispare!
Viaţa-i brută pe cărare
Universul nu dispare.
Universul plânge mult
Viaţa omului pierdut!
Plânge cerul infinit
Peste omul obidit...
Bulbul florii mai răsare
Dar omul pe veci dispare.
Ce e omul? Nu-i o stea!
Vai şi-amar de viaţa mea!
Omul este călător
Şi nu e nemuritor!
Omu-i tandru şi frumos,
Merg spre cerul lui Cristos...
Mergem în galop spre cer,
La cel veşnic din etern!
Mergem fără şovăire
Spre cerul cu nemurire!
Fă-ţi bagajul de plecare
Căci călătoria-i mare!
Fie rege sau om bun,
Pregăteşte-te de drum!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu