Recomandare

Stimate Domnule/ Stimată Doamnă

În atenţia celor dispuşi să sprijine şi să încurajeze  activitatea artistică

În poezia Epigonii, Mihai Eminescu îşi afirma crezul artistic. Poemul este centrat pe o comparaţie între două generaţii de poeţi: cea veche, nu foarte performantă profesional, nu doctă, nu elitistă, dar mânată de idealuri, caracterizată de puritate, de candoare, şi cea nouă, doctă, elitistă, dar” rece”, fără idealuri. Deşi valoarea literară a generaţiei actuale este mai mare decât valoarea literară a generaţiei vechi, Mihai Eminescu îşi eprimă preferinţa pentru generaţia veche, exprimându-şi totodată concepţia despre poezie, despre artă. Astfel, artistul este, în opinia marelui poet, caracterizat prin sensibilitate, prin idealism, „pierdut în gânduri sfinte”.

„Iară noi? noi, epigonii?… Simțiri reci, harfe zdrobite,
Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte,
Măști râzânde, puse bine pe-un caracter inimic;
Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază;
În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază;
Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic!

Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă,
Căci de minți era gândită, căci din inimă era scoasă,
Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni.
S-a întors mașina lumii, cu voi viitorul trece;
Noi sântem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece;
Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin!

Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri;
Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri,
Căci al nostru-i sur și rece – marea noastră-i de îngheț.
Voi urmați cu răpejune cugetările regine,
Când, plutind pe aripi sânte, printre stelele senine,
Pe-a lor urme luminoase voi asemenea mergeți.”

(fragment din poezia „Epigonii” de Mihai Eminescu)

Îl sprijin pe poetul popular Ştefan Toma şi îl recomand spre a fi sprijinit, spre a continua în a-şi exercita pasiunea pentru literatură, în a visa în continuare, în a scrie.

Datorită problemelor de sănătate, este de cele mai multe ori marginalizat şi chiar batjocorit de oamenii răi, „simţiri reci” după expresia lui Eminescu. Acest lucru este dureros şi nemeritat. Pasiunea pentru literatură îl ajută să trăiască, să viseze, îi umple viaţa, îi dă speranţe, îi dă alinare.

Vă rog respectuos a-l înţelege şi a-l ajuta, în măsura în care puteţi.

Cu aleasă consideraţie, cu mulţumiri şi scuze pentru timpul răpit de citirea acestor rânduri,

                                                                                    Gelu Nicolae Ionescu,

Poet, redactor coordonator al revistei ATITUDINI a Casei de Cultură „I.L. Caragiale” a Municipiului Ploieşti