La mormânt,
Lângă apa cu izvoare
Beau un citric cu răcoritoare
Beau orangele de suc
La pădurea de sub nuc.
Sub soarele luminos,
Stau la umbra lui Cristos.
Stau. Contemplu cerul sfânt,
Pe Isus şi-al său cuvânt!
Citesc biblia în casă
Şi la pădurea cea deasă.
Citesc cerul cu lumini
Şi pe regele divin.
La pădure stau uimit
Când văd cerul infinit.
Când văd stele mii şi mii
Parcă zbor spre veşnicii.
Cerul înstelat mă cheamă
De la plâns şi de la dramă.
Stau şi cuget cerul sfânt
Ce e omul pe pământ?
Da, te bucuri de lumină,
Lângă munţi şi pe colină!
Viaţa-i scurtă şi amară,
Când vezi cerul cum măsoară.
Viaţa este o suflare
Azi îl vezi şi mâine moare.
Viaţa-i umbră călătoare
Tot ce-i omenesc dispare.
Omul piere şi se duce
Rămâne un semn de cruce
Rămâne străjerul soare
Şi morminte pe cărare.
Rămân cruci în cimitir
Sub cerul milos senin...
Crucea e punct de reper
La-nviere tot mai sper!
Amin!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu