Sultanul veni în ţară
Pentru pradă şi ocară.
A venit să prăduiască
Ţara să o jefuiască.
Trece oastea în fanfară
Şi pământul se-nfioară.
Ca un nor întunecat
Vin cu toţii la prădat.
Şi ca un roi de albine
Vin cu toţii la Rovine.
Astfel, ţară după ţară,
Poartă drumul cu ocară.
Pân’ la Dunăre ajunge
De se face luna sânge.
Iar faimosul Baiazid
Se va lovi ca de zid.
Oastea-ntreagă, mii şi mii,
Face corturi în câmpii.
Vin ciocoii ca furtuna
De plâng oamenii şi luna.
Cu turbare furtunoasă,
Vin să cucerească casă.
Vin cu toţii la tribut,
Vai, români de pe pământ!
Mircea cel Bătrân şi Mare
Plânge-n cort cu disperare.
Trimite un sol de pace
Pe sultan să îl împace.
Dar sultanul furios, josnic, hârc şi ruşinos,
C-o privire-ntunecoasă
Vrea să ia pământ şi casă.
Sub lumina de la soare
Ia tribut copii la mame.
Ce josnic şi dureros,
Când devii neputincios.
Sultanul se umflă-n pene
Şi ca valul mării piere.
El înşiră verzi uscate,
C-a luat Nilul la cetate...
Ca o umbră se întinde.
Ca o umbră se întinde,
Europa o cuprinde.
„Căci armata mea vitează
A luat ţara, Caucazul.”
Eufratul cel vestit...
Sultanul l-a cucerit!
Atunci, Mircea cel Bătrân
Ca un trăsnet a venit,
Pe sultan mi l-a lovit
Mârţoaga lui Baiazid
În mlaştină-nţepenit.
Mircea cel Bătrân creştin
A scăpat ţara de chin.
Sub steagul victorios
A căzut duşmanul jos.
Au venit toţi ca furtuna
i-a luat lui sultan cununa.
Cu viteji căliţi în luptă,
Pe cotropitori înfruntă.
Când vine Mircea cel Mare
Fug duşmanii toţi din cale.
Plâng copii de bucurie
Că duşmani n-or să mai fie.
De la deltă pân’ la mare,
Vom avea din nou hotare.
Că tot ce a fost stricat
Mircea tot a curăţat.
Românie, ţară bună,
Să ai pace şi cunună!
Toţi duşmanii să dispară,
C-au furat această ţară.
Să dea banii înapoi
Criminalii de ciocoi!
Ştefan Toma
Poet popular
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu