Mama găină eroină

Mama găină eroină

            O găină a căzut cloşcă pe un cuibar de ouă, într-o glugă de coceni. A stat nemâncată aproape o lună de zile pe cuibar să scoată pui. Gospodarul o dăduse dispărută, crezând că a răpit-o vreun uliu sau vreun dihor. Numai că, după o lună de zile, iese mama găinuşă eroină din cuibar, cu drăgălaşii puişori. Nemâncată, de-abia se mai ţinea pe picioare...

            Gospodarul a plâns de bucurie că a găsit găina. A dat la găină să mănânce şi la puişori, a pupat găina şi pe fiecare micuţ puişor în parte.

            Şi a exclamat că la această scenă nu este decât mila lui Dumnezeu la mijloc.

            Mama găinuşă eroină, acum, scăpată cu viaţă, nu ştia ce o paşte în viitor...

            Cu necunoscutul vremelniciei trebuia să se lupte...

            A plecat cu toată trupa de puişori prin grădină, la ciugulit de iarbă şi musculiţe. Când, deodată, apare un uliu care se repede la pui...

            Găina s-a luptat cu uliul să îşi apere puişorii. Uliul, datorită loviturilor pe care le-a primit, a scăpat puiul din cioc. Puiul scăpat, de frică, s-a refugiat între nişte tufişuri...

            Restul de pui s-au refugiat sub aripile mamei găini.

            Puiul refugiat şi rătăcit, a pribegit o noapte întreagă plângând şi piunind. Şi cu toate acestea, a înfruntat toată noaptea întunecoasă şi plină de pericole. A scăpat cu viaţă.

            Dimineaţa, la răsăritul de soare, mama găină eroină a ieşit cu puişorii la ciugulit de iarbă.

            Bucurie mare când mama găină şi-a găsit puiul pierdut şi rătăcit...

            A fost o bucurie mare şi pe pui şi pe găină şi pe gospodar. La această întâlnire de ceremonie şi bucurie nu este decât mila lui Dumnezeu!