Iepurele regina albină şi fetiţa

Iepurele regina albină şi fetiţa

            Pe un munte înlt, un iepure şi-a făcut un palat regal, între pomii fermecători şi frumoşi.

            Acolo, s-a împrietenit cu o fetiţă care avea stupi de albine prin pădure. Iepurele a anunţat un spectacol pentru toate animalele din pădure, pentru că el era cântăreţ.

            Iepurele a anunţat un spectacol răsunător. Fetiţa era managerul iepurelui. La spectacol au venit: urşi, căprioare, rinoceri, vulpi, pantere, lupi şi toate speciile de animele.

            La acest spectacol dat de iepure au asistat şi toate păsările din pădure.

            La palat, iepurele a-nceput să cânte:

Eu sunt iepure frumos,

Sunt prieten cu Hristos!

Am o soră: pe fetiţă

Şi regina albiniţă!

Avem casă şi palat

Lângă un râu minunat!

Cântăm crucea lui Hristos,

Că e bun şi e milos!

Cântăm pacea între noi

Să nu mai fie război!

            Toate animalele şi păsările au aplaudat spectacolul dat de iepure.

            După ce s-a terminat spectacolul, toate animalele au plecat acasă. Lupii, însă, n-au plecat şi stăteau la pândă să-l prindă pe iepure şi să-l înhaţe.

            Iepurele şi fetiţa, când au văzut că lupii stau la pândă, au dat telefon la regina albină.

            -Să vină repede o armată de albine să ne scape de lupul cel rău, adică diavolul!

            Au venit miliarde de albine şi au tăbărât pe haita de lupi şi i-au înţepat până au luat-o la fugă.

            Atunci, toate animalele s-au strâns la palatul regal al iepurelui şi i-au aplaudat pe el, pe fetiţă şi pe regina albină.

            A venit şi regele animalelor şi a ţinut un discurs că, dacă mai îndrăzneşte cineva să se lege de iepure, fetiţă sau de albine va fi aspru judecat şi condamnat.

            Şi au făcut un tratat de pace între animale, iepure, fetiţă şi albine

            Căci se temeau de armata de albine...

            După cuvântarea regelui animalelor, a luat cuvântul regina-albină. Ea a ţinut o cuvântare triumfală şi înspăimântătoare.

            -Să fie pacea lui Dumnezeu pe tot pământul! Să fie pace între animale la pădure! Şi dacă va îndrăzni cineva să se lege de iepure şi de fetiţă va avea de a face cu armata mea de albine.

            Toate animalele s-au înspăimântat şi s-au plecat cu respect înaintea reginei albine.

            Cuvântarea s-a terminat într-o ploaie triumfală de aplauze la palatul regal al iepurelui. Iepurele cântăreţ, fetiţa şi albinele au trăit în pace şi armonie în pădure, la palatul iepurelui. Şi nu a mai îndrăznit nimeni să se lege de ei şi au trăit în pace toată viaţa.

Ştefan Toma

Poet popular