Vremea trece precum
vântul,
Groapa morţii şi
mormântul.
Vremea trece
fulgerând,
Eu plec de pe-acest
pământ.
Eu sunt clipa ce s-a
şters,
Dar plec înspre
Univers.
Eu sunt clipa,
Nu-s o stea,
Dar în cer e casa
mea!
Vreme pe pământ te
treci,
Eu am ţara mea în
veci.
Eu am ţară stele
multe,
Mă înalţ înspre
virtute.
Deşi groapa
mă-nfioară,
Eu am la Isus o ţară.
Oameni, regi şi
împăraţi,
Stau în cimitir ca
fraţi.
Stau ca florile de
crin,
Cimitirul este plin!
Văd prin nor, prin
vânt tăios
Mila lui Isus
Cristos.
Mormântu-i nerăbdător
Îl aşteaptă pe
călător!
Eu port paşii printre
stele,
Înspre şara ce nu
piere.
Eu port paşii printre
nori
Şi mă rog să nu mai
mor.
Paşi-mi scânteiază-n
zbor
Spre Isus Mântuitor!
Ştefan Toma – Poet
popular
Nor glorios
RăspundețiȘtergere