Vârtej de nori

Plânge ţara în durere

Pentru lumea care piere!

Plâng munţii cu izvoare,

Pentru cel ce piere, moare.

Plâng izvoarele din cer

Pentru cei ce mor şi pier!

Dimineaţa, în splendoare,

Plânge lumea care moare...

Pe catargele cereşti,

Plâng fiinţe îngereşti...

Plâng îngerii cu Christos

Moartea omului de jos!

Plânge marea-ndoliată

Ţara morţii devastată.

Plânge cerul luminos

Pământul întunecos!

Plânge cerul, plânge luna,

Pustiirea şi furtuna!

Vârtejuri de nori se-nvârtesc

Peste neamul omenesc.

Vijelia ia amploare

Pentru lumea care moare.

Plânge ceru-ndurerat

Că pământul s-a stricat!

Vai, pământ şi lume multă

Cum se duc pe cale pierdută...

Plânge crucea lui Christos

Pe sărmanul păcătos.

Plânge ţara cu fior

Pentru cei ce pier şi mor!

Plânge ţara-ndurerată

Pentru cei din marea gloată.

Plânge crucea la mormânt

Moartea omului pierdut.

Plâng stelele pe cer

Moartea omului etern!

Ştefan Toma

Poet popular