Zici că eşti un popândău,
Ca un ciob vorbit de rău!
Ca un petic e cusută
Viaţa omului pierdută!
Sunt un ciob din cer căzut,
Dar eu nu mă dau bătut!
Eu am talent minunat
Şi cu cerul prea înalt!
Când te duci la sărbătoare,
Parcă ai plumb în picioare!
Nu mai face vâlvă multă,
Pentru daruri de la nuntă!
Că fata-i catifelată
Şi la faţă-mbujorată!
Tu, un popândău ce eşti,
Vrei regina s-o iubeşti?
În iubire e frăţie,
Dar lumea nu vrea să ştie!
Mănăstirea-ţi stă în cale,
Cu lavabil la intrare.
Licăriţi toţi, în credinţă,
Pe drumul cu biruinţă!
În dreptate licăriţi,
În cer cu toţi să trăiţi!
Binecuvântări să ai
Şi să fiţi cu toţi în rai!
Ştefan Toma
Poet popular
Rai ceresc
RăspundețiȘtergere