Obidit e omul, Doamne,
Când se culcă şi n-adoarme!
Obidit e pe cărare
Sub lumina de la soare.
Obidit lovit de soartă
Într-o lume idolatră
Cum cascada Niagara
Plânge lumea astăzi ţara.
Plânge cerul cu lumină
Peste munţi, peste colină.
Plâng îngerii pe fraţi
Şi durerea de-mpăraţi.
Steaua de la răsărit
La cruce m-a mântuit.
Multe stele sunt pe cer
Dar luceafăru-i etern.
Luceafărul luminos
Este ţara lui Hristos.
Este pacea pe pământ,
Cu soarele luminând.
Luminând planete mii
Cuvântul din veşnicii
Lumina, edenul sfânt
Cu pace pe-ntreg pământ.
Pe firmamentul ceresc
Stele toate se grăbesc.
Se grăbeşte. Fac cu mâna
La cei plânşi să ia cununa.
Cerul cu planete mii
Te aşteaptă ca să vii.
Amin!
Ştefan Toma
Poet popular
Steaua de la rasarit
RăspundețiȘtergere