Vânt de primăvară

Doamne, ce e omul pe pământ?

Să te uiţi din cerul sfânt!

Azi îl vezi vesel prin ţară,

Mâine-l sfâşie o fiară!

Azi îl vezi zâmbind, cântând,

Mâine îl vezi la mormânt!

Ce e omul? Nu-i o stea!

Vai şi-amar de viaţa mea!

Doamne, de ce să-ţi pese de mine,

Când eu plâng sub zări senine!

Doamne, faci cerul ca un covor,

Dar eu plâng şi am să mor...

Tu mă vezi din cerul sfânt

Ca lăcusta pe pământ!

Doamne, cu lumină mă-nconjori,

Sub cer de nemuritori!

Doamne, mă-nfior când văd în ţară,

Numai plâns şi cu ocară!

Bate clopotul trezirea

Dar mormântu-i nemurirea!

Bate clopot zi şi noapte!

Unde să m-ascund de moarte?

Bate clopot zi de zi

Şi tu spui de veşnicii.

Tu spui clar şi răspicat

Că de moarte sunt scăpat!

Doamne, bate vânt de primăvară!

Vreau să am şi eu o ţară!

Doamne, vreau să am şi eu o ţară

Fără moarte şi ocară!

Să fiu fericit mereu

Cu mielul lui Dumnezeu!

Ştefan Toma – Poet popular