Vai, cetate-mpodobită,
Eşti acuma pustiită!
Vai, cetate cea divină,
Eşti acuma o ruină!
Ţara toată-i degradată,
Ca de molie mâncată!
Vai, cetate de-altădată,
Şi cu mila-nconjurată!
Vai, cetate-perlă scumpă,
Eşti prăpastie abruptă!
S-a rupt cerul de la tine
Şi plâng morţii pe coline!
S-a rupt cerul luminos
Şi eu plâng aicea, jos!
Vai, cetate părăsită,
Eu plâng mila infinită!
Eu plâng groapa cu mormântul,
C-a pierdut lumea cuvântul!
Plâng dreptatea cu amarul
Lângă crucea cu calvarul!
Vai, Edenule curat,
Plânge omul ne-ncetat!
Plânge omul dureros,
Lângă crucea lui Cristos!
Dar când vine împăratul
Se termină cu păcatul!
Şi apuc Edenul sfânt
Chiar din groapă şi mormânt!
Ştefan Toma
Poet mondial
Edenul ceresc recistigat prin dom isus hristos
RăspundețiȘtergere