Moarte rafinată

Vine moartea fioroasă,

Nu lasă nimic în casă!

La spital, recolta-i mare!

Nu lasă nimic în cale!

Umbla noaptea un bărbat

În veşmânt întunecat!

În veşmânt de cositor,

Umbla noaptea prin salon!

El umbla fără să spună,

Prin saloane, ca o ciumă!

Umbla noaptea printre munţi

Şi-i lovea pe cei desculţi!

Stătea-n uliţă şi casă

Cu o coasă uriaşă!

Tot ce-i bun şi mai plăcut

El cosea de pe pământ!

Nu conta că e fragil!

El cosea totul din plin!

El n-are gură să spună

Ce mulţi coseşte pe lună!

El are plăcere mare,

Când loveşte pe cărare!

Are un stil rafinat,

Coseşte neîncetat!

El coseşte zi şi noapte

Suflete nevinovate!

Spulberă noaptea ca vântul,

Lasă cruci şi cu mormântul!

Lasă mame-ndoliate

La cimitir disperate!

Ţara plânge despărţirea,

Mila, moartea, nemurirea!

Ştefan Toma

Poet popular