Basarabia, vatră românească

Basarabie, cum plângi

Depărtarea printre stânci!

Cum mai plângi limba frumoasă,

Sluţită de ruşi în casă!

Cum mai plângi limba română,

Ţara păcii cu cunună!

În lanţuri încătuşaţi,

Îi duceau pe-ai noştri fraţi!

Dintr-o ţară ca o floare,

Parcă-i pipirig pe vale!

Mii de oameni deportaţi

Au murit încarceraţi!

Sub lumina de la soare,

Dezbinarea a fost mare!

Mame eroine plânse

De durere sunt pătrunse!

Ţara a fost mutilată,

De ciocoi rusificată!

Ţară, cum mai plângi pe sfântul

Că a luat Stalin pământul!

Vatra românească plânge

C-a vărsat atâta sânge!

Stau copii-ndoliaţi,

C-au pierdut părinţi şi fraţi!

Basarabie frumoasă,

Şterge-ţi lacrima din casă!

Ţară bună şi pierdută,

Să ai pace din cer multă!

Sub lumina de la soare,

Să facem unirea mare!

Şi sub steagul tricolor,

Să fim cu toţi un popor!

Să cântăm imnul ceresc

Pe pământul românesc!

Ţară bună românească,

Dumnezeu să ne păzească!

Ești o stea printre mii de stele cerești

Te uiţi seara cu uimire

La cerul cu nemurire!

Printre stele şi-astre mii,

Vezi pe cel din veşnicii...

Printre stele minunate,

Vezi lumina cu palate!

Vezi edenul cel frumos

Şi pe regele Cristos!

Fie cerul cât de mare,

Tu eşti stea nemuritoare!

Eşti o stea în planul meu,

În crucea lui Dumnezeu!

Eşti o stea din veşnicii,

Printre stele mii şi mii!

Eşti o stea un pic mai jos

Ca luceafărul Cristos!

Luceafăr întruchipat

Este rege-ncoronat!

Cosmosul cel infinit

Spune pace,

Bun-venit!

Mii planete, galaxii,

Tu, cerescule, le ştii!

De la cea mai mică stea,

Infinită-i calea ta!

Cântă păsări, cânt şi eu,

Pe Isus ca Dumnezeu!

Ia-ți desagii de lumină

Semeni vânt, culegi furtună,

Şi rămâi fără cunună!

Semeni har şi eşti milos,

Vei fi veşnic cu Cristos!

Ia-ţi desagii cu lumină

Şi seamănă pe colină!

Seamănă sub har ceresc,

Peste neamul omenesc!

Seamănă zilnic mereu,

Pe Isus ca Dumnezeu!

Seamănă din har divin

În pământul cel fertil!

Semănaţi, fraţi, cu cântare,

Calea cea nemuritoare!

Semeni har şi vorbă bună,

Scapi de moarte şi furtună!

Scapi de moarte şi durere

Şi de chinul morţii grele!

Scapi de tot ce este rău,

În fiul lui Dumnezeu!

Şi sub steagul bun şi sfânt

Scapi de groapă şi mormânt!

Printre valuri furioase,

Merg spre astre luminoase!

 Spre cerul cu astre multe,

Mă înnalţ înspre virtute!

Îmi iau zborul încurând,

Către cerul bun şi sfânt!

Spun adio la durere,

Îmi iau zborul printre stele!

Sub steagul împărătesc,

Cu Isus mă odihnesc!

În glorie şi cunună,

Odihnesc în pace bună!

Mii de sori vestesc dreptate și milă infinită

Sculaţi, Ţară Românescă,

Mila lumii să trezească!

Să vestească cerul vun

Nemurirea cu cununi!

Staţi de veghe la pământ,

Precum îngerul cel sfânt!

Peste dealurile-aprinse,

Cu făcliile încinse,

Staţi de strajă ne-nfricat,

Pentru cerul luminat!

Schitul cu arhimandritul

Paza oştii, bun-venitul,

Pe drum oaspeţi obosiţi,

Pentur cer vă pregătiţi!

Pentru cer şi pentru ţară,

Unde nu mai este fiară!

Unde nu mai e război,

Decât milă între noi!

Decât milă şi har bun,

Nemurirea cu cununi!

Decât cerul luminos

Şi cu mila lui Cristos!

Decât pacea infinită,

Cu mireasa-n cer, gătită!

Ţara cu planete mii

Te aşteaptă ca să vii!

Mii de sori stau răbdători

Pentru cei nemuritori!

Regele Christos

Doamne, văd în lună, văd în nor

Un ceresc laborator!

Văd în tot ce ai creat

Ştinţa ta de împărat!

Văd în soare, văd în lună,

Ştinţa ta ca o cunună!

Văd în cerul glorios

Ştinţa Domnului Cristos!

Printre stele mii şi mii

Văd pe cel din veşnicii!

Văd dreptatea ta din soare,

O lumină pe cărare!

Văd cerescul tău altar,

Mila crucii la calvar!

Văd într-un apus de soare

Minunata ta lucrare!

Văd planete mii şi mii,

Pe Isus din veşnicii!

Văd universul frumos

Şi pe regele Cristos!

Văd pe cer stele cum cresc,

Sub harul milos ceresc.

În vulcanul foc ceresc

Văd edenul pământesc.

Văd în soare, văd în lună,

Nemurirea cu cunună!

Țara vieții mele este la Isus

Peste dealuri cu câmpii,

Vine cel din veşnicii!

Un nor glorios se lasă

Peste ţara-ntunecoasă!

Văd un pâlc de nori cu stele

Peste ţara ce nu piere!

Este drumul glorios

Către ţara lui Cristos!

Stele mii cântă dreptate

Nemurirea-n cer s-o poarte!

Printre stele gânduri zboară!

Spre Isus şi altă ţară!

Doamne, zboară gândul către tine,

Să am zile mai senine!

Zboară gândul bun, curat,

Către cerul luminat!

Nu e dreptate mai mare

Decât lumina sub soare!

Decât cerul blând, milos

Şi cu regele Cristos!

Doamne, îmi iau zborul către stele

Înspre ţara ce nu piere!

Eu m-am săturat de plâns!

Vreau în casa lui Isus,

Unde domneşte dreptatea,

Mila şi cu bunătatea!

Ştefan Toma

Poet popular

Moartea fioroasă lovește zilnic. Învierea lui Christos ne scapă de moarte

Vine moartea furtunoasă

Peste om şi peste casă!

Vine moartea ca furtuna

Peste om zilnic într-una!

Ea loveşte,

Nu gândeşte!

Toată lumea o-ngrozeşte!

Loveşte precum o ciumă,

Nu lasă nimic în urmă!

Mătură parcă e vânt,

Lasă plânsul la mormânt!

Vine vijelia moarte

Loveşte orice cetate!

Lasă ţara-ndoliată

Şi cu lumea disperată!

Printre lacrimi cu durere

Eu văd lumea cum mai piere!

Eu văd cerul blând senin

Şi cu cimitirul plin!

Nu e cale de întors,

Decât mila lui Cristos!

Nu e cale-n cer mai bună

Decât mila cu cunună!

Decât cerul blând, milos,

Învierea lui Cristos!

Mii de sori vestesc dreptate și milă infinită

Sculaţi, Ţară Românescă,

Mila lumii să trezească!

Să vestească cerul vun

Nemurirea cu cununi!

Staţi de veghe la pământ,

Precum îngerul cel sfânt!

Peste dealurile-aprinse,

Cu făcliile încinse,

Staţi de strajă ne-nfricat,

Pentru cerul luminat!

Schitul cu arhimandritul

Paza oştii, bun-venitul,

Pe drum oaspeţi obosiţi,

Pentur cer vă pregătiţi!

Pentru cer şi pentru ţară,

Unde nu mai este fiară!

Unde nu mai e război,

Decât milă între noi!

Decât milă şi har bun,

Nemurirea cu cununi!

Decât cerul luminos

Şi cu mila lui Cristos!

Decât pacea infinită,

Cu mireasa-n cer, gătită!

Ţara cu planete mii

Te aşteaptă ca să vii!

Mii de sori stau răbdători

Pentru cei nemuritori!

Isus a vindecat apele și mă vindecă și pe mine

Isuse bun, milos şi drept,

Vindecă-mi rana din piept!

Vindecă rana din mine,

Că eşti blând şi ne faci bine!

Vindecă durere grea

Şi mă ia din lumea rea!

Vindecă din mine boala

Şi topeşte în foc fiara!

Tu eşti milă-mpărătească

Fără moarte pământească!

Cum ai vindecat tu marea

Cu bidonul şi cu sarea,

Vindecă-mă şi pe mine

Şi mă ia în slăvi senine!

Ia-mă-n cer, precum Ilie,

Durerea să nu mai fie!

Porunceşte-n harul tău,

Vindecă tot corpul meu!

Vindecă tu orice boală

Şi mă mută-n altă ţară!

Ia-mă în edenul sfânt

Să-mi scapi corpul de mormânt!

Amin!

Roua de la cruce și plânsul ceresc pe pământ

De la plâns până la soare

Este mare sărbătoare!

De la soare şi pământ

Este cel milos şi sfânt!

Este cerul bun-venit

Şi crucea de mântiut.

Raze blânde strălucesc

Peste plânsul omenesc...

Cade roua peste plante,

Mila mielului din carte!

Cade roua în neştire

Peste cruci şi cimitire!

Curg lacrimi de la fraţi

Peste cruci de împăraţi!

Râu de lacrimi zilnic cresc

Peste neamul omenesc!

Parcă-i marea furtunoasă

Lacrima din orice casă!

Parcă-i ceru-ntunecat

Lacrima de împărat!

Se sting oameni pe pământ

Ca lumânările de vânt!

Se sting steloe, se stinge soare,

Pe pământ e numai jale!

Pe pământ e cerul sfânt

La-nvierea din mormânt!

Iar la crucea lui Hristos

Înviază toţi frumos!

Înviază cerul sfânt

Nemurirea pe pământ!

În corp ceresc şi divin,

Voi zbura spre cer senin!

Poetul : Universul pe pământ

Poetul : Universul pe pământ: Mergeam plângând, cu capu-n jos! Şi mă gândeam la Domn Christos. Mă gândeam la tot ce-a scris, Pentru cer şi paradis! O scr...

Ultima strigare

I-auzi marea agitată

Cum loveşte ţara toată!

I-auzi cum oceanul urlă

A război şi a furtună!

Sună marea tulburată,

Mânia pe cer se-arată!

Sună zgomotos în ţară

Strâmtori ce mă înfioară!

Arme grele zăngănesc

În orice colţ pământesc!

Ţara nu e liniştită,

Lumea stă nepocăită!

Ţara nu mai are pace,

De la Domn Isus încoace!

Pacea din cer a fost luată,

La o lume degradata...

Gloata lunecând pe vale,

Merg cu toţii la pierzare...

Sună gongul alarmant

Că pământul s-a stricat!

Sună gongul dureros,

Pentru omul păcătos!

Sună-n nor, în zări şi-n soare

Glas de veşnică salvare...

Doamne, este ultima strigare,

Vreau să am şi eu salvare!

Poet popular

Ştefan Toma

Universul pe pământ

Mergeam plângând, cu capu-n jos!

Şi mă gândeam la Domn Christos.

Mă gândeam la tot ce-a scris,

Pentru cer şi paradis!

O scrisoare pe pământ

E cuvântul din cer sfânt.

Biblia din cer, cuvântul,

A înviorat pământul!

Precum roua peste flori,

Pentru cei nemuritori!

Voi, ce plângeţi pe coline,

Sunteţi chemaţi la nemurire.

Viaţa toată s-o predai

Lui Isus, să mergi în rai!

Acest trup să-l răstigneşti

Şi să pleci în sfere cereşti!

Ochiul, trupul şi gândirea,

Îţi aduc nemurirea!

Eu nu mai sunt pământean!

Ci trimis din Canaan!

Sunt un mesager, sau sol,

Precum soarele în nor!

Sunt un vestitor ceresc,

Pentru neamul omenesc!

Doamne, să am duhul lui Ilie,

Pentru ziua ce-o să vie!

Să am pavăză şi scut,

Universul pe pământ!

Şi în dreptul meu să scrie:

„Iertat pentru veşnicie!”

Ştefan Toma - Poet popular

Urc trepte-n ascultare

Urc trepte mereu în nor,

Către cel nemuritor!

Urc trepte-n făgăduinţă,

Către cer cu biruinţă!

Urc biruitor spre stele,

Către ţara ce nu piere!

Urc un păcătos de jos,

Către ţara lui Christos!

În cruce şi în cuvânt,

Dobor fiara la pământ!

Din cer vine ajutorul

În Isus mântuitorul!

Istoria şi pământul

Aşteaptă din cer cuvântul!

Dezbrăcaţi haina murdară

Şi-aruncaţi în foc la fiară!

Să piară tot ce e rău

În duhul lui Dumnezeu!

Să rămână ce-i curat,

Doar mila de împărat!

Lumina în cer mă duce,

Pentru cei salvaţi în cruce!

Isus este mulţumit,

Că în el sunt mântuit!

Răsplată nemeritată,

Doar în mila mea de tată!

Zorii zilei văd în cruce,

Căci nemurire îmi aduce!

Cântaţi glorie, tot cerul,

c-am scăpat cu toţi infernul!

Ştefan Toma

Poet popular

Urme de judecător

Lumini, sori în cer se strâng,

Mila-ntregului pământ!

Se văd stelele în zare

Cu omagiu de cântare!

Policandru-n cer s-arată,

Peste bolta înstelată!

Luna în cer e-mbrăcată

Cu mahramă minunată!

Doamne, toate au o simetrie,

Din veci şi în veşnicie!

Toate ne spun un cuvânt

Luna şi întreg pământ!

Pământ, lună şi cu soare

Ne fac zilnic o chemare.

Îţi arată c-un blând glas

Că Isus e ieri şi azi!

Că Isus e împărat

Peste tot ce a creat!

Ocean mare şi izvoare

Ne spun zilnic îndurare!

Izvoarele bolborosesc

Mila harului ceresc!

Se aud tot mai mult

Semne-n cer şi pe pământ!

Se aud în cer şi nor

Paşii de judecător...

Se aud zgomotos

Paşii domnului Christos!

Poet popular

Ştefan Toma

Valea plângerii şi ţara plânsului

Plânge neamul omenesc

După edenul ceresc.

În doliul de văl curat

Plâng zilnic neîncetat.

Plânge ţara cu amar

Că am parte de calvar.

Timpul de-altădată bun

A rămas pustiu în drum

Ţara este pustiită

De cutremure lovită.

Ţara este în flagel

Dar eu plâng şi tot mai sper.

Ţară din eden, frumoasă,

Ţi-ai pierdut locul din casă.

Te-ai ofilit ca o floare

Toată lumea din cer moare.

Vălul cel împodobit

Ţi-a fost rupt şi zdrenţuit.

Ţară, cum te oierzi pe cale

Şi nu vrei să ai salvare.

Ţară, ţară, cum te duci

Şi rămân ân urmă cruci!

Plânge omenirea toată,

Că te pierzi în marea gloată.

Plâng stelele pe cer

Nemurirea din etern.

Plânge ţara-ndoliată

Pe părinţi: mamă şi tată!

Plânge ţara din morminte,

Nemurirea din cer, Sfinte!

Plânge soarele pe cer

Pentru cei ce mor şi pier!

Ştefan Toma

Poet popular

Vânt de primăvară

Doamne, ce e omul pe pământ?

Să te uiţi din cerul sfânt!

Azi îl vezi vesel prin ţară,

Mâine-l sfâşie o fiară!

Azi îl vezi zâmbind, cântând,

Mâine îl vezi la mormânt!

Ce e omul? Nu-i o stea!

Vai şi-amar de viaţa mea!

Doamne, de ce să-ţi pese de mine,

Când eu plâng sub zări senine!

Doamne, faci cerul ca un covor,

Dar eu plâng şi am să mor...

Tu mă vezi din cerul sfânt

Ca lăcusta pe pământ!

Doamne, cu lumină mă-nconjori,

Sub cer de nemuritori!

Doamne, mă-nfior când văd în ţară,

Numai plâns şi cu ocară!

Bate clopotul trezirea

Dar mormântu-i nemurirea!

Bate clopot zi şi noapte!

Unde să m-ascund de moarte?

Bate clopot zi de zi

Şi tu spui de veşnicii.

Tu spui clar şi răspicat

Că de moarte sunt scăpat!

Doamne, bate vânt de primăvară!

Vreau să am şi eu o ţară!

Doamne, vreau să am şi eu o ţară

Fără moarte şi ocară!

Să fiu fericit mereu

Cu mielul lui Dumnezeu!

Ştefan Toma – Poet popular

Vântul oprit

Vânt năpraznic ce-ai lovit

Mii de ani n-ai obosit?

Ai lovit ţară şi-oraşe,

Şi palate uriaşe!

Ai lovit pământul tot,

Pădurea parcă-i un ciot!

Sub cerul întunecat,

Ai lovit în lung şi-n lat!

Vântule gălăgios,

Fă-te blând, fă-te milos,

Sub tăria lui Christos!

Fă-te bun sub clar de lună,

Pomi-s fără de cunună!

Vânt năpraznic, uriaş,

Ai lăsat pomul golaş!

Ai lăsat pădurea toată,

Parcă este dezbrăcată!

Verdele frumos s-a dus!

Te ia cu fior şi plâns!

Dar când vântul se opreşte,

Mila din cer străluceşte

Ştefan Toma

Poet popular

Vârtej de nori

Plânge ţara în durere

Pentru lumea care piere!

Plâng munţii cu izvoare,

Pentru cel ce piere, moare.

Plâng izvoarele din cer

Pentru cei ce mor şi pier!

Dimineaţa, în splendoare,

Plânge lumea care moare...

Pe catargele cereşti,

Plâng fiinţe îngereşti...

Plâng îngerii cu Christos

Moartea omului de jos!

Plânge marea-ndoliată

Ţara morţii devastată.

Plânge cerul luminos

Pământul întunecos!

Plânge cerul, plânge luna,

Pustiirea şi furtuna!

Vârtejuri de nori se-nvârtesc

Peste neamul omenesc.

Vijelia ia amploare

Pentru lumea care moare.

Plânge ceru-ndurerat

Că pământul s-a stricat!

Vai, pământ şi lume multă

Cum se duc pe cale pierdută...

Plânge crucea lui Christos

Pe sărmanul păcătos.

Plânge ţara cu fior

Pentru cei ce pier şi mor!

Plânge ţara-ndurerată

Pentru cei din marea gloată.

Plânge crucea la mormânt

Moartea omului pierdut.

Plâng stelele pe cer

Moartea omului etern!

Ştefan Toma

Poet popular

Vegheaţi uleiul din candelă

Candelă din duhul sfânt,

Ţine-mă treaz pe pământ!

Întăreşte-mă sub lună,

Până iau şi eu cunună!

Doamne, fă-mă veghetor străjer

Precum luna de pe cer!

Dă-mi uleiul din duh sfânt,

Să strălucesc pe pământ!

Doamne, uleiul să se-nmulţească

Şi lumina să sporească!

Să sporească zi şi noapte,

Ca făclia în cetate!

Dacă bate vânt tăios,

Făclia e Domn Christos!

Dacă cad şi sunt rănit,

Eu rămân de neclintit!

Eu rămân tare pe cale,

Că Isus îmi dă salvare!

Vine noapte-ntunecoasă

Să aveţi lumină-n casă!

Să ţineţi trează făclia,

Legea şi cu mărturia!

Legea să fie dreptar

Până-n cerul canaan!

La nuntă ieşiţi, voi, fraţi,

Pe Isus să-ntâmpinaţi!

Poet popular

Ştefan Toma

Vesteşte mila zilnic

Doamne, cum mai plâng norii pe mare,

Pentru lumea care moare.

Cum mai plâng norii pe munţi,

Cum mai plânge ţara toată,

De negura-nconjurată!

Cum mai plâng cocori-n vale

Pentru lumea care moare.

Cântă jalnic printre nor.

Pentru ţară şi popor

Pescăruşii plâng în nor,

La plajă te ia fior!

El e bun şi prietenos,

Peste valul furtunos.

El vesteşte în cântat

Veşnicia de-mpărat.

Văd în nor tenor cum cântă

Pregătiţi darul de nuntă,

Pregătiţi darul ceresc

Talantul împărătesc.

Pune-ţi darul preţios

În slujba lui Domn Christos!

Păsările fac lucrare

Şi tu stai cu nepăsare!

Pescăruşii cântă la mare

Milă şi cu îndurare...

Pescăruşii cântă în nor

Harul cel nemuritor!

Poet popular

Ştefan Toma

Vestire

Doamne, fă din mine o lumină,

Să vestesc pacea divină!

Fă din mine un duh sfânt,

Să te vestesc pe pământ!

Să spun slava ta în nor,

Cu ecou răsunător!

Să spun frumuseţea toată

La popor şi marea gloată!

Să spun cerul luminos

Şi tăria lui Christos,

Să pun crucea sus, pe munţi,

Pentru cei săraci şi mulţi!

Mielului nevinovat

Să-i cânt mila de-mpărat!

Să cânt soarele pe cer,

c-a-nviat şi e etern!

Să cânt mila cea bogată,

Infinit nemăsurată!

Să cânt ca pasăre-nor

Veşnicia în popor!

Mii planete să tresalte,

C-am scăpat şi eu de moarte!

Mii planete, galaxii,

Te aşteaptă ca să vii!

Amin!

Ştefan Toma

Poet popular

Viaţa se stinge

Vremea trece precum vântul,

Groapa morţii şi mormântul.

Vremea trece fulgerând,

Eu plec de pe-acest pământ.

Eu sunt clipa ce s-a şters,

Dar plec înspre Univers.

Eu sunt clipa,

Nu-s o stea,

Dar în cer e casa mea!

Vreme pe pământ te treci,

Eu am ţara mea în veci.

Eu am ţară stele multe,

Mă înalţ înspre virtute.

Deşi groapa mă-nfioară,

Eu am la Isus o ţară.

Oameni, regi şi împăraţi,

Stau în cimitir ca fraţi.

Stau ca florile de crin,

Cimitirul este plin!

Văd prin nor, prin vânt tăios

Mila lui Isus Cristos.

Mormântu-i nerăbdător

Îl aşteaptă pe călător!

Eu port paşii printre stele,

Înspre şara ce nu piere.

Eu port paşii printre nori

Şi mă rog să nu mai mor.

Paşi-mi scânteiază-n zbor

Spre Isus Mântuitor!

Ştefan Toma – Poet popular

Viorile cântă moartea

Mă suii pe vârf de munte,

Să mă-nnalţ înspre virtute!

Şi văzui ceru-nstelat

Şi mila de împărat...

Când te uiţi la munţi şi stele,

Ce e omul între ele?

Ce e omul, Doamne sfânt,

Când îl vezi pe-acest pământ?

Îl vezi tandru ca o floare

Şi mâine îl vezi că moare!

Ce e omul? Nu-i o stea!

Vai şi-amar de viaţa mea!

Vai şi-amar că m-am născut

În durere pe pământ!

Drumu-i presărat cu flori,

Din lacrimi se nasc viori!

Se nasc forme de cânt mult

De durere pe pământ!

Vivaldi e-n floarea lui!

Cântă moartea orişicui!

Cântă moartea dureroasă,

Că pleacă cel drag din casă!

Vivaldi, eroul sfânt,

Cântă moartea pe pământ...

Ştefan Toma

Poet popular

Voi vedea ţara minunată

Doamne, voi vedea ţara odată,

Împărăţia din cer minunată!

Voi vedea cum ai promis,

Edenul din paradis!

Deşi sunt un păcătos,

Îndrăznesc să zic cu foc,

Doamne, am şi eu în Cer un loc?

Voi fi în Cer cu Ilie

Şi cu Isus pe vecie?

Voi fi cu Cerul milos

Cu mielul Isus Cristos?

Doamne, numele meu vca fi scris,

În cartea din paradis?

Doamne, dacă sunt greşit cumva,

Dă-mi iertare-n mila ta!

Să te urmez pân’ la moarte        ,

Să am parte de cetate!

Cu sfinţii să cânt în cer,

Mila mielului etern!

Să-ţi cânt mila şi cu harul

Că ai suferut calvarul!

Să-ţi cânt mila ne-ncetat,

Că am fost şi eu salvat!

Ştefan Toma

Poet popular

Vreau să-l văd pe Isus!

Soare blând şi luminos,

Vreau să-l văd pe Domn’ Cristos!

Să-i văd mila şi cu harul,

Crucea, chinul şi calvarul!

Vreau să-l văd pe cel ce zice:

Eşti iertat în har şi cruce!

Vreau să-nnaintez prin nor

Steagul de biruitor!

Vreau să-nnaintez ca vântul

Printre stele ca cuvântul!

Să fiu rază luminoasă,

Precum soarele în casă!

Să fiu ca luna prin geam

La birou şi la spital!

Să fiu ca luna pe mare,

Speranţă şi îndurare!

Să fiu integru şi bun,

Ca lumina de pe drum!

Să fiu ca steaua străjer

Şi veşnic să nu mai pier!

Moartea a fost înghiţită

Şi de cruce biruită!

În noul Ierusalim,

Nu mai e morte şi chin!

Ştefan Toma

Poet popular

Zbor cosmic printre Venus şi Saturn

Stele cu planete mii,

În drumul de veşnicii!

Este cerul luminos

Şi cu tronul lui Christos!

Îmi iau zborul glorios,

Pe drum cosmic luminos,

Printre stele şi-astre mii,

Mă înnalţ spre veşnicii...

Mă înnalţ spre cerul bun,

Printre Venus şi Saturn!

Îmi iau zboru-n car de nor,

Ca cosmic explorator.

Cu Adam şi cu Ilie,

Voi cugeta pe vecie!

Voi cugeta drumul greu,

C-am scăpat de ce e rău!

În lumina din cer bună,

Voi vedea pe cap cunună!

În zbor cosmic voi vedea,

Mila şi cu crucea sa!

Sub veşmântul de la soare,

Voi vedea cetatea mare!

În zbor cosmic minunat,

Văd cerescul împărat!

Printre sori şi galaxii,

Văd planete mii şi mii!

Voi cânta de bucurie,

Că moarte n-o să mai fie!

Voi cânta cerul milos,

Că sunt veşnic cu Christos!

Ştefan Toma

Poet popular