Regele vestit și regina părăsită

          Era un rege foarte vestit și cucernic pentru toata împărăția sa. Regina era foarte frumoasă și elegantă. Într-o zi a venit o delegație de peste hotare și regele a dat un mare ospăț. El a spus slujitorilor să o cheme pe regină pentru a o prezenta înaintea oaspeților. Regina a refuzat să vină. Atunci regele suparat a chemat toți înțelepții de la curtea regală și a întrebat ce să facă cu regina neascultătoare. Cu toți au hotărât că trebuie să fie alungată de la palat.
          Regina, văzându-se părăsită și plânsă, s-a angajat la un spital ca medic chirurg, aceasta fiind specialitatea ei. După multă vreme regele s-a îmbolnăvit și trebuia operat de urgență. Fară să știe, sfetnicii lui l-au dus la spitalul unde era chiar soția lui medic și aceasta l-a operat.  Dupa trei zile de stat la terapie intensivă, regele a dorit sa cunoască doctorul care i-a salvat viața. Când a văzăt regele ca medicul era chiar soția pe care o alungase de la curte a plâns mult. Apoi a poruncit ca regina sa fie chemată din nou la curtea regală.
          Au trăit ani mulți și fericiți până la adânci bătrâneți. Toată viața au mers la biserică să îi mulțumească lui Dumnezeu pentru minunea salvării.

Limba și steagul american un dar ceresc

America să trăiască

Limba țării să-nflorească

America să fii în frunte

Și o țara de virtute

Să fii țara cea mai bună

Și să ai mereu cunună

Cunună împărătească

Iisus să te iubească

Să fi țara cea bogată

Cu lauri încununată.

Limba țării să-nflorească

Peste granițe să sporească

America e cântată

Cu lauri încununată

Imnul țării când se cântă

Limba țării este sfântă

Când se cântă la fanfară

Se cutremură in sală.

La intrare în cetate

Steagul flutură departe

Să fii stea cu vechi renume

Cea mai bună națiune

La intrare văd palate

Ca florile minunate

Sub lumina de la soare

America-i sărbătoare

America-i ca o floare

Toți turiștii vin pe cale

America e bogată

Fluturați steagul odata!

America să trăiască

Ca o floare să-nflorească

America - România

Să trăiască-n veci frăția

America să fii frunte

Și o țară de virtute

Washington, New York e floare

De rămâi blocat pe cale!

Rămâi blocat cu privirea

Înspre cer cu nemurirea

Zgârienori se înalță 

Precum o floare  semeață!

Omul credincios

          Un om credincios avea zece copii. El muncea din greu, ca argat, la curtea boierească. De multe ori lua cu împrumut de la boier. Atunci când nu a mai avut cu ce să plătească, boierul i-a luat copiii să muncească la curte ca slugi, pentru un an de zile.

          Omul era tare supărat și s-a dus la biserică pentru a se ruga lui Dumnezeu să îl ajute în nenorocirea lui. Într-o zi o prințesă de prin alte meleaguri, și-a pierdut colierul pe câmpul din spatele palatului. Un vultur care zbura pe deasupra câmpiei a vazut colierul si  crezând că este ceva de mâncare a zburat spre el și l-a luat in cioc, apoi a zburat cu el peste padurile întinse ale palatului. Când a ajuns in satul omului credincios, a scăpat colierul deasupra curții lui. Când a văzut săracul colierul și pe el incrustat numele prințesei, a fost uimit peste măsură de mult. Prințesa dăduse de știre în tot regatul că cine îi va găsi colierul va primi o mare recompensă. Plin de bucurie omul s-a dus la palat și a dat prințesei colierul gasit în ograda sa. 

           Recompensa a fost atat de mare încât bietul om a reușit să scape de săracie și a putut salva copii de slugarnicia de la curtea boierului. De bucurie, se ruga și cânta lui Dumnezeu zi de zi. A cumpărat  multe vite și pământ și a devenit un fermier vestit, dar și un Om credincios lui Dumnezeu! 

Limba țării si imnul de stat Englez

Limba țării să trăiască

Și Anglia să-nflorească

Să trăiască cerul bun

Anglia cu noi cununi

Să te ridici catre nor

Cu steag de biruitor.

Gongul ceasului mai bate

Pentru Londra ca cetate

Cetate cu turn înalt

De rămâi un pic blocat.

Londra este ca o floare

Toți turiștii vin pe cale

Au palate pân la nor

Pentru iubitul popor

Stau palate înălțate

Ca florile minunate.

La intrare in cetate

Se cânta imnul din carte

Imnul glorios se cânta

Londra parcă este sfântă,

Londra este paradis

E real, nu e un vis!

Imnul englez e cântat

La intrare in palat

Imnul de stat e cantat

Pentru orice șef de stat.

Anglia și cu regina

Să trăiască-n-cer lumina,

Să trăiască-n-cer regina
Si cu tara cristalina

Steagul flutură în nor

Pentru țară și popor.

Limba țării si drapelul Spaniol

Limba țării un dar bun

Spania să ai cununi

Să ai cunună cerească

Isus să te miluiască,

Sa urci trepte-nor-mereu

Cu mila lui Dumnezeu.

Să ai cerul glorios

Și cu mila lui Hristos.

Spania este furmoasa

Toti turistii vin s-o vadă

Se înalță imnul bun

Pentru țara cu cununi,

Barcelona, Espaniol

Cupa țării o ador,

Spania sa ai cunună

La fotbal si la cultură.

Când fanfara imnul cântă

Limba țării este sfântă.

Să fii țara mereu frunte

Să te-nalți inspre virtute

Să te-nalți trepte mereu

Steagul țării de erou

Imnul cântă la fanfare

De la cupa mondială,

Imnul de stat e cântat

La intrare in palat.

Spania e o cetate

Cu palate minunate

Strazi cu marmura-nbracate

Spania este bogatș.

E bogata in cultură

Și cu stele în cununa

Coroana din cer sa crească

Spania să înflorească,

Să trăiască-n-veci frația

Spania cu România.

Palatul regal o spune:

Spania un vechi renume!

Trambița rasuna mult

Imnul țării pe pamânt.

Imnul țării spaniol

E cântat pentru popor.

Limba chineză

Limba chineză sa crească

Ca o floare să-nflorească

China sub un cer senin

Limba e un dar divin,

Sub un soare luminos

Limba e un dar frumos.

Cantă limba in fanfare

De ziua nationala

Pe un podium înalțat

Cantă limba neincetat

Cand fanfara imnul canta

Limba tarii este sfântă.

Steagul flutura spre cer

Limba tarii din etern.

Doamne sub lumina de la stele

Limba tarii sa prospere

China cu un vechi renume

Sa fii prima natiune

Limba tarii sa-nfloreasca

Peste graniti sa sporeasca

Limba e un dar frumos

De la rege la Hristos

Pe podium la premiere

Sa fii limba ce nu piere.

Doamne sa prospere cat mai mult

Limba tarii pe pamant

Limba tarii un dar bun

Cu lauri si cu cununi

Pe pamant si-n asta lume

Sa fii prima natiune

Doamne sub lumina de la soare

China este-n sarbatoare

China si cu România

Sa traiasca-n veci fratia.

Pe podium la premiere

Limba țării nu va piere

Cand cântă imnul fanfare

Se cutremură si sala

Fanfara cânta dreptate

La intrare în cetate

Sefii de stat să trăiască

Si China să înflorească.

Albina

Văd o albină pe floare

Cum muncește cu ardoare

Ca mama eroina

Culege mierea divina

Ca o mamă-ndurerată

Pleacă la stupi incărcată.

Ea lucreaza zi de zi

Să dea miere la copii.

Incărcată cu desagi

Culege mierea din fragi

Regina administrează

Ordine in stupi sa vază.

Ce frumos si ce placut

Sa vezi albine cântând

Ce frumos si ce placut

Sa vezi cerul pe pamant.

Peste flori, peste câmpii

Vad albine mii si mii

Sub lumina de la soare

Este mare sarbatoare.

Luați mierea cea gustoasă

Cu Isus și pace-n casa.

Ce frumos si ce placut

Sa vezi pe Isus cel sfânt

Sa vezi mila Lui cea mare

In albină și o floare.

Nunta de la mânăstire și mireasa fericită

Sus pe deal la mânăstire este nunta unui mire

Sub lumina de la soare este mare sărbătoare

Pescărușii cântă-n nor peste țară și popor

La mireasă și la mire cântă păsări în neștire.

Pescărușii cântă cerul drumul nunții cu eternul

Flutură vălul în vânt la mireasă pe pământ.

Flutură vălul frumos cununia lui Hristos

Iar eșarfa de la gât flutură ca steagu-n-vânt.

La mire și la mireasă le dorim viață frumoasă.

Le dorim la cununie legământul pe vecie

Sa fiți sfinți și iubitori și în cer nemuritori.

Domnul să fie cu voi la necaz și la nevoi

Să aveți copii frumoși și în casă sănătoși

Și la plâns dar și la greu să aveți pe Dumnezeu.

Vă dorim casă de piatră, Dumnezeu cu mila toată,

Vă dorim un cer frumos bogăția lui Hristos,

Vă dorim un cer senin și la plâns dar și la chin.

Să aveți viață frumoasă și bogăție în casă.

Steagul Franței și imnul de stat

Parisul este cetate

Steagul flutură dreptate

La intrare in Eiffel

Steagul flutură pe el

Parisul victorios.

Steagul flutură frumos

Steagul Franței din Paris

Parcă este paradis.

Toți turiștii vin pe cale

Parcă este sărbătoare

Franța e un stat bogat

Iisus fie lăudat.

Văd un steag nălțat pe turn

Lăngă Coasta de Azur.

La intrare în cetate

Steagul flutură dreptate.

Franța să prospere mult

Cu Iisus și cerul sfânt.

Flutură steagul în vânt

Să ai lauri pe pământ

Când fanfara imnul cântă

Tu să fi o țară sfântă.

Franța este paradis

E real, nu e un vis.

Turnul Eiffel este mare

Țara e în sărbătoare

Franța și cu România

Să trăiască-n-veci frăția.

Să trăiască cerul bun

Cu lauri și cu cununi

Steagul flutură în vânt

La francezi pe-ntreg pământ.

Steagul flutură dreptate

La francezi cu bunătate.

Cultura din cer să crească

Și Franța să înflorească

Imnul francez e cântat

La intrare în palat.

Coroana regală și împăratul cel vestit

            Un împărat cu faimă mare a plecat cu suita regală la pescuit. Din întâmplare a scăpat coroana în apele învolburate ale mării. Când a ajuns la curete regală a dat un comunicat de presă pentru toată împărăția: ”Cine va aduce coroana din fundul mării va avea locul al doilea în împărăție și o va primi pe frumoasa prințesă de soție”. Au venit scafandrii vestiți dar nu au gasit-o. Apoi a venit și un tânăr pescar dar împăratul s-a îndoit de reușita lui. Tânărul a plecat la drum bucuros. Pe drum s-a intâlnit cu vulpoi bătrân care i-a cerut o felie de pâine și un pahar cu apă. Tânărul i-a dat din merindele lui chiar și un pește fript. De bucurie vulpoiul l-a dus la împăratul pădurii pentru al ajuta în călătoria lui. Acesta l-a întrebat ce vânt il aducea tocmai în locurile acestea.  Cu lacrimi în ochi tânărul pescar i-a povestit despre viața grea de acasă și despre cei 12 frați. Împăratul l-a trimis la mânăstirea din mijlocul pădurii pentru a primi ajutor. Acolo era o lumină orbitoare si din mijlocul ei s-a auzit o voce:”Du-te căci Eu voi fi cu tine!”

            Pe când ieșea din pădure a venit la el un înger care i-a dat trei daruri: un vultur, un toiag și un săcuț de nisip. A plecat la drum plin de bucurie. Când a ajuns la malul mării a văzut mulți pirați care se chinuiau să gasească coroana. A aruncat nisipul în văzduh și s-a stârnit o furtună de au dispărut cu toți, ca prin farmec. Apoi a atins cu vârful toiagului de valurile mării și apele s-au despicat pe jumătate ca două ziduri de cleștar. Îndată vuturul a zburat pânâ pe fundul mării și a adus coroana regală. Călătoria către palat a fost plină de miracole. Tare mult s-a minunat împăratul când l-a vazut pe tânărul pescar cu coroana în mână. Ia dat locul al doilea în împărăție și pe fica lui de soție, după cum făgăduise. Au făcut apoi o nuntă ca în povești iar tânărul și-a adus la curtea regala și familia sa dragă. Și au trăit ani  mulți și plini de fericire! 

Împăratul și policandrul de aur

          Un împărat a dat un comunicat de presa ca cine se va încumeta  sa-i aduca policandrul de aur, de la împaratul padurii, va avea locul al doilea la cârma imparatiei si îi va da pe fiica lui de sotie. Au venit la el fel de fel de viteji dar n-au putut sa il aduca. A venit la imparat un tânar inalt si frumos dintr-o familie saraca, cu 10 copii. Tanarul si-a luat angajamentul ca va aduce el policandrul de aur. Imparatul i-a spus ca nu va reusi intrucat au fost oameni viteji si razboinici si nu au putut sa il aduca. Tinarul a insistat sa ii dea voie și împaratul i-a dat voie. Inainte de a pleca la drum s-a dus sa se roage lui Dumnezeu sa aibă izbanda in aceasta lupta. Pe drum langa o fantana s-a intalnit cu un inger, deghizat intr-un om batran. Ingerul il intreaba pe tânăr ce vant napraznic l-a adus pe aici. Tânarul a inceput sa planga si sa spuna ca e dintr-o familie numeroasa si saraca si s-a angajat sa aduca policandrul de aur de la regele padurii. Ingerul deghizat intr-un om batran i-a spus ca nu poate sa scoata apa din fântâna. Tânarul s-a oferit imediat si a scos apa din fintana  si i-a dat ingerului sa bea, nestiind ca-i ingerul lui Dumnezeu. Dupa ce a baut apa, ingerului i s-a facut mila de el si i-a dat un toiag de aur, un pumn de cenusa intr-un sacotei si un porumbel alb. Tinarul, bucuros pentru darurile pe care i le-a dat a plecat la drum.

Ingerul a disparut. Mergind el pe drum a dar de o apa mare si nu avea cu ce sa o treaca. Si-a adus aminte ca ingerul de la fantana i-a dat un toiag de aur. A intins toiagul peste ape. Apele au inghetat, a trecut apa pe gheata. A dat de o padure in care trăiau uriasii. Nu putea sa treaca nici pasarea. Tânarul si-a adus aminte ca i-a dat acel om un pumn de cenusa. A luat cenusa, a aruncat-o in vazduh si s-a starnit o furtuna asa de mare de ieseau copacii din radacina. Uriasii se loveau cap in cap si s-au luat la bataie intre ei. Nu mai puteau veghea frontiera. Porumbelul i-a spus tanarului sa se suie pe aripile lui si au zburat pana-n virful muntelui unde era castelul imparatului. Au luat policandrul dintr-un turn din varful castelului si i l-au adus imparatului. Imparatul bucuros ca i-a adus policandrul de aur    i-a dat-o pe fiica lui de sotie si avea locul al doilea in imparatia imparatului.  Au facut o nunta mare, ca-n povesti. Si-au adus parintii si fratii la curtea regala si au trait  fericiti pana la adanci batraneti.

Mireasa și mirele

Doamne, a plecat fata din casă,

Să fie şi ea mireasă!

Mireasa cea minunată

Plânge pe mamă şi tată!

Voi, cei adunaţi din casă,

N-o mai plângeţi pe mireasă!

Plângeţi ceasul fericit,

Pentru mirele venit!

Nu mai plângeţi c-a plecat!

Cristos din cer a lăsat,

A lăsat cămin din cer,

Drum de glorie etern!

Voi, din casă adunaţi,

De ce plângeţi între fraţi?

Plângeţi cu toţi despărţirea,

Destinul şi fericirea?

Sus pe deal la mănăstire,

Îşi jură cu toţi iubire.

Printre flori şi osanale,

Flutură vălul în vale!

Sub cerul prea luminos,

Flutură vălul frumos!

Flutură vălul în vânt,

La mireasa pe pământ!

Părinţi plâng de bucurie

Drumul greu spre veşnicie!

Noi, miresei minunată

Îi dorim casă de piatră!

Îi dorim casă, copii

Şi un drum spre veşnicii!

Îi dorim copii frumoşi

Şi în casă sănătoşi!

Să-ţi fie soţul milos,

Să ai pacea lui Cristos!

Să ai pace din cer bună,

Drum spre stele cu cunună!

Drum spre stele glorios,

Să fiţi în rai cu Cristos!

Cerul să fie cu voi

Şi-n necaz şi în nevoi!

Ştefan Toma

Poet popular

Unirea celor trei provincii româneşti

Mihai, Ţară Românească,

S-a luptat să o-ntregească!

ÎN LUPTĂ, CU VITEJIE,

A UNIT-O PE VECIE!

A LUPTAT ŢARA FRUMOASĂ

Să aibe pace în casă!

Să aibă pace cerescă

România SĂ TRĂIASCĂ

Sub cerul senin, milos.

Suntem ţara lui Cristos!

Ţară prin război trecută,

Să ai pace din cer multă!

Sub lumina de la stele,

Să ai pacea ce nu piere!

România s-a unit

Într-un stat bine-venit!

Limba română să crească,

Nimenea să n-o lovească!

Sub cerul strălucitor,

s-avem pace în popor!

Vulturul viteaz Mihai

A unit acelaşi grai!

Sub o vatraă românească,

Dumnezeu să o păzească.

Sub lumina de la soare,

Să fim frunte-ntre popoare!

Să fim prima naţiune

Pe pământ şi-n astă lume!

Doamne, sub lumina ta bogată,

Să prospere ţara toată!

Ceas de mare sărbătoare

Este România mare!

Şi sub lumina cerească,

Dumnezeu să ne păzească!

Amin!

Magnet ceresc

Un gând mă trage către cer

Spre cel milos şi din etern!

Un gând mă trage mai mereu,

La cel milos ce-i Dumnezeu.

Ca un magnet ceresc, divin,

Mă simt atras spre cer senin.

Magnetul infinit cu stele

Mă trage zilnic către ele!

În văpaia-nflăcărată,

Îl văd pe cerescul tată!

Sori, planete mii şi mii

E drumul spre veşnicii!

Stele mii aliniate

Văd crucea cu bunătate.

Văd prin norul glorios

Soarele Isus Hristos!

Peste munţi şi peste mare,

Soarele încet apare!

Lumina nu oboseşte

Milă zilnic ne vesteşte!

Ne vesteşte ceasul bun,

Că Isus este pe drum!

Universul infinit

Dreptatea nu o cuprind!

Printr-un soare luminos,

Te cheamă Isus Hristos!

Eşti chemat azi, din mormânt,

La Isus cel bun şi sfânt!

Tot pământul e chemat,

În cruce să fii salvat!

Hotarul spre cerul cel înstelat. Tinereţe cerească ne dă Hristos!

Pentru ce să plâng amarul,

Când spre cer nu am hotarul?

Să stau trist nu e frumos!

Am în cer pe domn Hristos!

Pentru ce să plâng tristeţea,

Când am în cer tinereţea?”

Merg pe drum de ploi, furtună...

Dar zăresc un colţ de lună

Merg cu mila prin furtună!

Caut loc şi pace bună!

Bate clopot gong ceresc

Pentru neamul pământesc!

Bate gongul! Ce mai staţi?

Intră-n rânduri, între fraţi!

Intr-n rânduri, fă-te frate,

Că vin prigoane de moarte!

Vine cerul înstelat,

Cu Isus ca împărat!

Vine cerul cu furtuna...

Ce vrei? Moartea sau cununa?

Sună gong de mărturie,

La hotar de veşnicie!

Sună gongul ne-ntrerupt!

Pentru omul muribund!

Păcătos iertat şi vindecat în milă şi jertfa lui Isus

Pace, Doamne, dă-mi şi mie

Şi mă scapă pe vecie!

Pace, Doamne, dă-mi în boală,

Ridică-mă din ocară!

Ridică-mă din ţărână

Şi dă-mi pacea ta cea bună!

Ridică-mă, fii milos,

Şi dă-mi pacea lui Hristos!

Doamne,-atinge-mă doar niţel,

Că-s bolnav şi am să pier!

Când durerea mă apasă,

Vino cu pace în casă!

În durere şi în chin,

Lasă-mă ca să respir!

Numai tulbura amarul,

Că ai suferit calvarul!

Tu, cel bun, din veşnicii,

Mă-ngrozeşti noapte şi zi!

Doamne, cum faci cerul luminos,

Vindecă şi-un păcătos!

Leagă-mi rana dureroasă

Şi dă-mi pacea ta miloasă!

Sunt rănit de mic copil,

Eu mă zbat în plâns şi chin!

Stai şi străluceşti pământul

Iar eu plâng

Şi-aştept mormântul!

Plânsul şi potopul lui Noe

            Sub mantia şi taina nemuririi cereşti, îmi zugrăveam sufletul cu cuvinte nermuritoare în hohote de plâns.

            Sub cerul plouat şi plâns, duceam crucea suferinţei către edenul ceresc. Sub bolta înstelată îmi pavam drumul suferinţei cu lacrimi curse ca un râu.

            -Urcam treaptă cu treaptă în nor şi mă uitam la crucea glorioasă sus pe munte. Mă uitam cu durere în suflet cum cel de lângă mine a fost răpit de moarte şi m-a lăsat singură cu un copil să duc crucea şi calvarul mai departe. Strigam, plângeam şi alergam disperată după dreptate. Cerul glorios plângea cu seninătate durerea, despărţirea şi plânsul oamenilor.

            Drumul glorios cu stele duce către casa divină. Peste crucile ruginite de timpul nemilos al vremii cade roua cerului şi plânsul omenirii la despărţire. Plânge cerul! Plânge şi omenirea de se face potopul lui Noe pe pământ!

            Mii şi mii de planete cu îngeri nemuritori se uită cu groază la planeta Pământ. Cerul trece dar cuvântul Isus Hristos rămâne în veci.

            Amprenta suferinţei şi a plânsului rămân în cartea de căpătâi a veşniciei. Dar cel neprihănit rămâne ca un pom verde lângă un izvor plin cu lacrimi lângă crucea iertării. Lângă edenul ceresc îmi şterg lacrimile, că mi-am sfârşit călătoria de pribeag pe acest pământ plin de groază şi durere.

            Soarele a răsărit odată cu nemurirea la cruce.

Stâlp de foc, ochi de veghe şi bagajul de plecare

Ceartă, Doamne, tot pământul,

Să predic din cer cuvântul!

Fă-ne tu biruitori,

În cruce nemuritori!

Fii un stâlp de foc ceresc

Peste neamul omenesc!

Şi în focul tău aprins,

Să cântăm spre paradis!

Vârf de lance şi tărie,

Să-ţi cânt mila pe vecie!

Praguri frânte în cristal,

Ochi de veghe-n Canaan...

Ochi de veghe-n zări senine,

Unde este numai bine!

Vârf de nor urcăm în vis,

Trepte-n cr spre paradis!

Vârf de munte glorios,

Urc spre cerul lui Hristos!

Sub lumina de la soare

Fac bagajul de plecare!

Spun adio la pământ,

La ţară şi la mormânt!

Chinul morţii şi la pământ revedere

Privesc cerul cum răsare

Peste lumea care moare,

Privesc cerul glorios

Şi eu plâng aicea jos.

Privesc cerul cu plâns mult

Despărţirea la mormânt.

Privesc veşmântul din nor

Spre cerul nemuritor.

Privesc glorioasa zi,

Când Isus iar va veni.

Privesc ceasul izbăvirii

Şi cu ziua nemuririi!

Privesc omenirea toată

Înviaţi din marea gloată.

Îmi şterg lacrima durerii

Că-mi iau zborul înspre stele.

De la chinul morţii grele

Spun pe veci la revedere.

Că mă mut la cerul sfânt

Unde nu mai e mormânt.

Spun adio tuturor

Că mă pregătesc de zbor.

Amin!

Demonii spulberaţi prin Duhul

Doamne, beznă a cuprins pământ,

Eu am ancoră cuvântul,

Eu am ancora Hristos,

La-ntuneric nu cad jos.

Cânt s-a năpustit furtuna,

Eu am mila şi cununa.

Eu am mila lui Hristos,

Soare blând şi luminos.

Când spun cuvântul Hristos

Pică demonii pe jos.

Doamne, când predic al tău cuvânt

Pică demoni tremurând.

Predic pe Isus sub soare,

Demonii dispar din cale.

Dispar toţi şi se topesc

La cuvântul tău ceresc!

Suflă vântul cu putere,

Demonii dispar şi piere.

Se topeşte precum ceara

Mincinosul şi cu fiara.

Doamne, dă-mi tu sabia cerească,

Demonii să se-ngrozească!

Tună, fulgeră în nor,

Să bagi groază şi fior

Spulberă prin duhul sfânt

Tot răul de pe pământ!

Amin!

Hotar la poarta veşniciei

 Ia vezi munţii glorioşi,

Cum se-nnalţă luminoşi

Cum se-nnalţă-n sus, spre stele,

Înspre ţara ce nu piere.

Cum se-nnalţă prin furtună!

E Isus cu pace bună!

Stau de pază neclintiţi,

Când de valuri sunt loviţi.

Se înnalţă-n sus spre nor

Isus, marele păstor.

Vorbesc cedri din Liban

De cerescul Canaan.

Chiparoşi pe munţi cu nor

Ne vorbesc iar cu mult dor.

Toate-n cer şi pe pământ!

Este soarele cel sfânt!

Este soarele Hristos

Luminând pe păcătos.

În apus şi răsărit

Văd mielul bine-venit.

Gloria de la Betel

E cel veşnic din etern.

Este stânca de granit,

Isus care te-a iubit!

Este cel făr’ de sfârşit

Lumină în infinit.

Soarele răsare-n nor,

Isus te-aşteaptă cu dor.

Te-aşteaptă cu nerăbdare,

Pentru veşnică salvare!

Îmbracă veşmântul umilinţei

Îmbracă-te cu putere

Şi ia chip de timpuri grele!

Ia umilinţa veşmânt,

Să rezişti pe-acest pământ!

Ia chip de înger bun,

Să rezişti în timp şi drum!

Îmbracă-te cu tărie

În drumul spre veşnicie!

Fă din har scutul credinţei

Şi veşmântul umilinţei!

Ia ca dar dreptatea bună

Şi cu veşnica cunună!

Cu toţi să ne oţelim,

Pe Satan să îl topim.

Ia tăria şi cuvântul,

Învierea şi mormântul!

Ia mormântul lui Isus

Drept reper spre ceruri sus!

Mergi pe drumul glorios

Cum a mers domnul Hristos!

Mergi în umilinţă mare

În drumul către salvare.

Soarele pe drum apune,

Tu te pleci în rugăciune.

Eşti pe drum chiar la hotar.

Apucă viaţa-n dar!

În glorioasă jertfă îngerii cu planete mii te-aşteaptă şi pe tine

Pentru un fruct cu privirea

A căzut în amăgirea...

Printr-o pară, măr sau fruct,

Acum e omul pierdut.

Dacă nu cădeai din rai,

Pat împărătesc aveai.

Fiţi în ţară toţi uniţi

În prejudecăţi nu fiţi.

Căci o rodie frumoasă

Vom avea în rai pe masă.

Eşti cu legea solidar

Ai parte de Canaan.

Agrotehnic, nu fii hoţ,

Dacă vrei să faci negoţ.

Sub albastrul cer frumos,

Să ai pacea lui Hristos.

Sub un tei cu umbră deasă,

Văd o falnică mireasă,

De la Eva cea căzută,

Văd la mănăstire-o nuntă...

Văd scenă încântătoare

Dar ce rost că omul moare?

Drumul e grotesc şi mare,

Tot ce-i omenesc dispare!

Adam Eva şi cuvântul

Este crucea şi mormântul.

La-nvierea de apoi,

Vom avea toţi trupuri noi.

În lumină îmbrăcaţi,

Vom fi toţi ca îngeri fraţi

Şi-n jertfirea glorioasă

Vom pleca cu toţi acasă

Căci planete, stele mii

Te aşteaptă ca să vii!

Ştefan Toma

Poet popular

Îngerii cu planete mii aşteaptă pe meleagurile nemuririi pe pământenii zdrobiţi de durere

În pădure e un nuc

Şi cântă în el un cuc.

Cântă şi-o privighetoare

Sub lumina de la soare.

Iar sub muntele umbros

E un iepuraş frumos.

E un pescăruş în zbor

Parcă plânge pe popor.

Peste munţii glorioşi,

Îi cheamă pe păcătoşi.

Furtuna cât e de mare,

Pescăruşii cânt salvare.

Munţi cu faţa către soare

Ne fac zilnic o chemare.

Piscuri de culoare vie

Ne cheamă spre veşnicie.

În pădurea cea stufoasă,

Ne cheamă zilnic acasă.

Pescăruşii sunt eroi,

Peste munţi şi peste văi.

Peste plaja însorită,

Cântă mila infinită.

Peştii argintii se-avântă.

Valul mării îl înfruntă.

Pescăruşii cântă marea

Şi la cruce îndurarea.

Cântă cerul stele mii,

Te cheamă spre veşnicii.

Aud chemare din nor

Spre meleag nemuritor.

Îngeri cu planete mii

Te aşteaptă ca să vii.

Scut, cetate şi risipirea duşmanilor

Cetate tare eşti tu, Doamne,

Pentru lumea care moare.

Cetate tare eşti în vale

Când cerul e cu îndurare.

Când te chemăm. În harul sfânt

Să fii un scut pe acest pământ.

În luptă şi în război

Să fii permanent cu noi.

Când cei răi întind capcane

Să fii turn şi cu scăpare.

Când cel rău mă urmăreşte,

Fulgerul pe loc topeşte.

Fulgerul şi cerul bun

Să mă apere pe drum.

Cel ce vrea să mă lovească

Fulgerul să îl zmerească.

Doamne, tunetul să-l înmulţeşti,

Pe duşmani să-i risipeşti.

Să fii cetate miloasă,

Pân’ ajung şi eu acasă.

Să-mi fii turn şi voie bună

Până iau şi eu cunună.

Să am pacea ta miloasă,

Pân-ajung şi eu acasă!

Ţara durerii cu cruci. Valea Plângerii şi postamente cu sculptură

Cruci sunt multe-n cimitir

Precum florile de crin.

Se înalţă postamente

De băieţi tineri şi fete.

Postamente cu sculptură

La cei din magistratură.

Cruci de regi şi împăraţi

Cu săracul sunt toţi fraţi.

Vine moartea la-mpărat

Şi la bordeiul din sat.

Vine moartea ce să spun,

Nu-ntreabă nimic pe drum.

Ea n-are discernământ

La-mpărat şi om de rând.

Ea loveşte disperată

Lasă ţara-ndoliată.

Ţara cu cruci se-nmulţeşte,

Dar moartea nu oboseşte.

Pe o cruce este scris

A plecat în paradis.

Era tânăr şi frumos.

A plecat la Domn Hristos.

Era tânăr ca o floare.

A rămas plâns şi teroare.

A rămas ţara în beţe.

Plâns în zorii dimineţii.

Lacrimi curg peste pământ

La cruce şi la mormânt.

Ca cascada furioasă

Curge lacrima în casă,

Vino, Doamne, pe pământ

Şi ne scapă de mormânt!

Vis ceresc şi har uimitor la cruce şi o moarte în somn

Doamne, un lucru bun să dobândesc

O moarte-n somn şi-un vis ceresc

O moarte-n somn victorioasă

Şi cu gând de pace-n casă.

Doamne, în noaptea grea şi furtunoasă,

Să vii cu pacea ta miloasă!

Să vii cu pacea ta cea bună,

Când mor să am şi eu cunună.

Când sunt pe pat cu flori răpus

Să fiu cu pacea lui Isus.

Să fiu cu-adevăru’ plin

Cu cerul blând, milos, senin.

Să fiu cu cerul împăcat,

Să iau cununa de-mpărat.

Să iau un văl de in subţire

Şi corp în veci de nemurire.

Să iau albastrul cer frumos

La învierea lui Hristos.

Să fiu ascultăror în toate,

Că tu eşti milă şi în moarte.

Să nu mai zic nimica rău

Şi să-l urmez pe Dumnezeu.

Să-ţi cânt strălucitorul har,

Că eşti milos fără hotar.

Doamne, tu eşti milos în răsplătire,

În veci de veci cu nemurire!

Amin!