Calea Lactee

Ma zbat intre cer si pamant
Ma zbat intre moarte si nemurire
Sunt terminat ca trupul lui Ioan Botezatorul,
Sunt ca o lacrima picata intr-un ocean
De lumina cosmica.
Ma sting ca steaua in pragul diminetii
Pe orbita. Imi zboara gandul
La somnul de veci. Viata mea este un
Cosmar. Viata mea este un drum efemer.
Invesmantata cu un covor de stele
Peste tara cu morminte. Ma topesc
Ca zapada cand da caldura. Frestrele
Se inchid. Paznicii casei tremura de
Se zguduie pamantul din temelii.
Viata mea pilpiie ca luminarea
Cind este stinsa de vintul puternic
Si nemilos al vremii.

Pasari argintii mai zboara
Duhul mortii ma-nfioara,
Ma-nfioara. Ma rapune
La cruce e scris un nume,
Mii de stele zac mormintul
De te suiera si vintul.
Calea Lactee te cheama
De la plins si de la drama.
Calea Orion o spune
Sa te scoli din gropaciune
Din groapa cea fioroasa
Te cheama Isus acasa.
In zbor cosmic esti chemat
La casa de imparat.
Casa cu planete mii
Te asteapta ca sa vii.