Sfat ceresc și sfârșitul calatoriei

Pasarile se aduna la sfatul ceresc, in pomul de la manastire. Doua turturele canta jalnic parca simt calatoria omului intrerupta, precum firul din suveica al tesatorului. In fosnetul firelor de iarba, florile se leagana la morminte, in adierea vantului bland si duios. Randunelele zburda peste convoiul indoliat si plans, parca nu le pasa de durerea si plansul oamenilor... Fluturii incearca parfumul inmiresmat peste convoiul indoliat si plans. Clopotul da alarma sa te pregatesti de calatori. Sunetul infiorator iti spune ca esti calator de scurta vreme pe acest pamant plin de groaza si de durere. Nici florile nu rasar ca crucile peste noapte la morminte. Tipetele se inalta ca un steag doborat la pamant de vantul puternic si nemilos al vremii.
Luna strajuieste peste noaptea intunecoasa la morminte, florile isi pleaca capul cand sunt udate cu lacrimi indurerate. Vantul suiera navalnic peste mormintele cu flori. Pomii isi leagana crengile la morminte ca semn de adio. Sfarsitul calatoriei se face intotdeauna cu plans si durere ingrozitoare. Cine poate descifra aceasta enigma a nenorocirii de pe acest pamant plin de groaza si de durere? Crucea-n rasaritul de soare iti alina plansul. Dar durerea ramane.

O familie îndurerata

O familie avea o fetita
Si erau foarte saraci.
Fetita canta la mandolina.
S-a dus in piata sa cante
Sa faca rost de ceva bani.
A inceput sa cante si
Toti trecatorii o admirau,
Dar a venit politia
Si nu a lasat-o sa mai cante.
Fetita plansa si nemancata
De mult timmp, s-a dus in padure
Sa caute ceva de mancare,
La intrare in padure a gasit o biblie.
A citit ea in biblie ca,
Daca ii ceri ceva lui Isus
Iti da cu placere.
A inceput sa cante:
O Isuse bland si sfant
Vino doamne pe pamant
Vino doamne cu putere
Ne scapa de plans si rele
Ne scapa de plans si chin
Sa-ti cant harul tau divin
Sa-ti cant harul in cetate
Sa ne scapi pe veci de moarte
Sub soarele luminos
Sa cant mila lui Hristos
Sa cant mila dintre stele
Isus rege intre ele!
Nu a terminat bine de cantat
Si s-a intunecat deodata
Si a venit o furtuna
De scoteau copacii din radacina.
Animalele si pasarile
Nu stiau unde sa se mai ascunda
De fulgerele si trasnetele din padure.
Atunci fata a inceput sa zica:
Isuse ceresc si divin,
Fa din nou cerul senin
Fa din nou cerul cu soare
Sa-ti cant mila ta cea mare!
Deodata s-a oprit furtuna
Si a venit un soare splendid.
Plansa si indurerata,
Cautand printre ruinele copacilor
Vede un copac scos din radacina,
Iar la radacina copacului
Era o comoara de aur.
A luat comoara
Si asa a iesit fata din saracie
Si a trait multi ani fericiti
Impreuna cu parintii ei.

Împarat și ziditor ceresc

Ziditor divin ceresc
Peste neamul omenesc
Ziditor de sori si stele
Imparat esti peste ele
Norii gloriosi sub soare
Spune mila sin-ndurare
Spune mila imparateasca
Mila din cer sa vesteasca
Cand vad un covor de stele
Ma intreb ce e cu ele
Cand vad soarele in nor
Vad mana de creator
Ziditorule cel mare
Ce-ai zidit luna si soare
Ziditor de galaxii
Si planete mii si mii
Ziditor infricosat
Ce-ai facut cerul inalt
Ziditor ceresc divin
Ce-ai facut cerul senin
Cand vad pasari zburatoare
Peste mari peste oceane
Atunci vad din cer cuvantul
Crucea din cer si mormantul
Cand vad florile pe camp
Vad cerescul tau cuvant
Cand vad norul peste mare
Parca este sarbatoare
Pecetea de creator
Este soarele in nor
Mii planete galaxii
Tu esti vesnic si le stii
Ai pecetea de imparat
Tu esti vesnic minunat!

Calea Lactee

Ma zbat intre cer si pamant
Ma zbat intre moarte si nemurire
Sunt terminat ca trupul lui Ioan Botezatorul,
Sunt ca o lacrima picata intr-un ocean
De lumina cosmica.
Ma sting ca steaua in pragul diminetii
Pe orbita. Imi zboara gandul
La somnul de veci. Viata mea este un
Cosmar. Viata mea este un drum efemer.
Invesmantata cu un covor de stele
Peste tara cu morminte. Ma topesc
Ca zapada cand da caldura. Frestrele
Se inchid. Paznicii casei tremura de
Se zguduie pamantul din temelii.
Viata mea pilpiie ca luminarea
Cind este stinsa de vintul puternic
Si nemilos al vremii.

Pasari argintii mai zboara
Duhul mortii ma-nfioara,
Ma-nfioara. Ma rapune
La cruce e scris un nume,
Mii de stele zac mormintul
De te suiera si vintul.
Calea Lactee te cheama
De la plins si de la drama.
Calea Orion o spune
Sa te scoli din gropaciune
Din groapa cea fioroasa
Te cheama Isus acasa.
In zbor cosmic esti chemat
La casa de imparat.
Casa cu planete mii
Te asteapta ca sa vii.