Nici pamantul nu o sa se desparta de mine.
Si acolo o sa ma unesc cu tine copacule.
Printre cruci de oseminte.
Iar tu, copacule, iti vei pleca capul.
In vantul bland si duios.
Ca un pios omagiu de despartire si adio.
Iar tu, pamantule, de-ai avea gura sa-mi vorbesti
Despre drumul efemer al nimicniciei si de tara intunecata a mortii
Unde este ferecata cu porti si zavoare.
Unde zac oseminte de imparati.
Cronicari si prelati
Si inalti magistrati.
In disperarea mea as escalada cerul pana la cea mai indepartata stea.
Si acolo as imbraca haina fericirii si haina nemuririi ceresti.
Rascruce de drumuri
RăspundețiȘtergere