Pamantul vorbeste

Nici pamantul nu o sa se desparta de mine.
Si acolo o sa ma unesc cu tine copacule.
Printre cruci de oseminte.
Iar tu, copacule, iti vei pleca capul.
In vantul bland si duios.
Ca un pios omagiu de despartire si adio.
Iar tu, pamantule, de-ai avea gura sa-mi vorbesti
Despre drumul efemer al nimicniciei si de tara intunecata a mortii
Unde este ferecata cu porti si zavoare.
Unde zac oseminte de imparati.
Cronicari si prelati
Si inalti magistrati.
In disperarea mea as escalada cerul pana la cea mai indepartata stea.
Si acolo as imbraca haina fericirii si haina nemuririi ceresti.

Al vremii steag

Istoria s-a scris la cruce
Cand cerul pe pamant aduce.
Istoria s-a scris in cer
Cu ce milos din etern.

Istoria s-a scris curat
Cu sangele de imparat.
Pe-al vremii steag e scris iubire
Pecetluit cu nemurire.

Pe-al vremii steag e scris "dreptate",
Ca-n cruce sunt scapat de moarte.
Pe-al vremii steag e scris "salvat".
In mila celui prea inalt.

Pe-al vremii steag e scris etern.
Cu sangele cel bland de miel.
Cand ceru-ntreg a fost golit.
Cu sange greu a fost platit.

Pe-al vremii steag e scris "iubire".
Cu sange si cu nemurire.
Luati crucea-nsangerata
Si urmati o cale dreapta.

Steagul vremii fluturati,
Printre cruci ca bravi barbati.
Fluturati dreptatea-i buna
La morminte cu cununa.

Stau martiri zelosi din carte
In morminte sigilate.
Asteapta in somn frumos
Nemurirea lui Hristos.

Trambita din cer cand se suna
Inviaza toti din turma.
Se deschid porti si morminte
Pentru tarile prea sfinte.

Zburam in drum catre stele
Catre tara ce nu piere.
Spun adio la pamant
Ca de-aici in veci ma mut.