Prințul și pictorița

            Era un om foarte sărac și avea 15 copii, 10 băieți și 5 fete. Nu aveau de nici unele și slugăreau cu toți la curtea boierească  pe îmbrăcăminte și mâncare. Fata cea mică era foarte frumoasă și moștenea talentul mamei de a picta. De câte ori putea picta ca să își ajute tatăl și frații. Erau așa de săraci încât dormeau într-o magazie de a boierului. Într-o zi l-a rugat pe boier să îi dea și lui o palmă de pământ pentru ași face o căsuță. Acesta l-a respins cu răutate. 

           Săracul îl iubea pe Dumnezeu și se ruga mereu ca să scape și el de sărăcie. Văzând insistențele omului boierul i-a dat o bucata de pământ cu condiția ca să fie slugă la moșia lui până v-a plăti toată datoria. Pământul primit era însă la marginea junglei într-o zonă plină de pericole.  Într-o zi un uriaș ca cei din povești alerga din junglă spre locul săracului pentru a scăpa de panterele care îl urmăreau. Văzând că nu mai are scăpare, uriașul a smuls copacul care străjuia locul și a alungat panterele. Apoi s-a făcut nevăzut.

Pe seară, pe când se întorcea de la munca pământurilor boierului, omul a vazut că în locul copacului cel mare nu era decât o groapă adâncă. Mare i-a fost mirarea cănd a descoperit în aceea groapă o monedă de aur. A început să sape cu toată puterea și de ce săpa alte și alte monede, toate de aur au fost gasite. Era o comoară. În sfârșit scăpase de sărăcie. Acum putea să plătească pământul boierului și să își facă o casă și o fermă. Timpul a tecut și omul sărac a devenit unul dintre cei mai apreciați fermieri din zonă.

             Fata cea mică care picta din ce în ce mai frumos, a primit o comandă specială din partea regelui. Întrucât se apropia aniversarea băiatului cel mare, prințul moștenitor, regele i-a cerut un tablou măreț care să îl surprindă. Pictorița s-a pus pe treabă și l-a pictat pe tânărul prinț în haine de rege cu o biblie frumoasă în mână. Pe când se întorcea de la vânătoare prințul, a vazut pictorița lucrând și a rămas surprins. Cum pot fi cu o biblie în mână când eu folosesc doar pușca, se întreba el. Înțeleaptă fata i-a vorbit despre durerea unei mame care ar veni acasă și nu ar mai gasi pe unul dintre micuții iepuraș.Cât de tristă ar fi și cât de mult ar plânge. Când a văzut tânărul înțelepciunea, frumusețea și talentul fetei a luat-o la curte și a cerut-o de soție. Apoi au făcut o nuntă mare. Acum toți erau fericiți. Omul și copiii lui au trăit fericiți departe de grijile de altădată.

Copii prețuiți mamele

Mamă esti un colț de rai divin

Mila cerului senin

Ești un colț de rai ceresc

Mila-n veci să îți vestesc

Să ai cerul bun milos

Ca-i dus crucea lui Hristos.

Când plânsul era mai mare

Ai fost mila pe cărare

Tu ești mila lui Hristos

Cerul blând și luminos.

Mamă, nu am cum să-ți răsplătesc

Harul tău milos ceresc

Tu ai dus povara grea

Mila cerului și-o stea.

Când plânsul era mai greu

Ești mila lui Dumnezeu.

Mamă, ești un soare printre munți

De zburdă copii desculți.

Mamă, ești Hristos întruchipat

Mila cerului intact.

Ești o mamă eroină

Mila cerului divină.

Dumnezeu să-ți răsplătească

Pentru mila ta cerească

Binecuvântări să ai

Să fim cu Iisus în rai

Să ne întâlnim în cer

Cu cel Veșnic în etern.

Iepurele si nunta de aur

            Iepurele si nunta de aur

            Un iepure a ramas singur in padure, i-a murit sotia. El si-a facut un culcus intr-o scorbura de copac.

            Dimineata pe racoare trece ursul pe langa iepuras, il saluta si ii spune: "Vai draga iepuras, ti-ai facut culcus in scorbura asta de copac daca ai sti cate pericole te pandesc in aceasta padure..." . Iepurele ii spune ca asa este: "Eu de cate ori ma culc seara, spun rugaciunea tatal nostru." Ursul si-a vazut apoi de drum.

            Iepurele fiind singur, a dat un comunicat de presa ca vrea sa se casatoreasca. Au venit sa se prezinte fel de fel de iepuroaice: negre, cafenii, albe, albe vargate, mai toate culorile. A ales o iepuroaica cu blana alba, frumoasa si au facut o nunta mare la care au venit toate animalele cu daruri. Din aceasta casatorie au venit pe lume 5 iepurasi frumosi.

            Iepurasii, dupa ce au mai crescut se jucau in padure. Iepurele a ramas singur pe culcus, cand il vede pe lup ca vine in vizita. Lupul il magaie pe blana si ii spune ca are o blana foarte frumoasa. Iepurele incepe sa se planga si ii spune: "Vai draga lupule lasa-ma ca am 5 copii de crescut". Cand a auzit lupul l-a intrebat unde sunt. Lupul lucra cu viclenie si i-a spus ca revine peste cateva zile si ca vrea sa il gaseasca cu toata trupa acasa. Lupul a plecat si iepurele era bucuros ca a scapat cu viata.

            Intr-o zi o fetita vine cu stupii prin padure si s-a imprietenit cu iepurele. Fetita avea trei caini lupi pe care i-a prezentat iepurelui.

            Dupa cateva zile, cum ii spusese, lupul s-a intors sa il viziteze pe iepure, dar nu a venit isngur ci insotit de o haita. Lupii au inceput sa se repeada la iepuri si fetita cand a auzit a trimis cainii sa ii ajute. A inceput o lupta apriga intre caini si lupi. Fetita a mai chemat ajutoare, a vorbit cu regina albina si miliarde de albine au venit si au tabarat pe haiat de lupi. Albinele i-au intepat si impreuna cu cainiisi cu fetita au reusit sa salveze familia de iepurasi.

            Fetita a luat toti iepurii la baraca unde statea, pentru ca acestia sa fie in siguranta. De bucurie ca au scapat iepurii din gheara lupilor toti au inceput sa cante:

                        "Noi suntem copii frumosi

                        Avem iepuri dragastosi,

                        Avem flori si cu parfum

                        Pe Iisus din cerul bun!"

                       

                        Amin.

Printul Mostenitor Exilat

Print Mostenitor Exilat

            O familie de tineri s-a casatorit si a dat nastere unui baietel. I-au pus numele Filipe. Mama baiatului a avut un vis ca el va ajunge imparat. Toate ziarele si televiziunea au preluat stirea de la mama si au impanzit toata tara ca Filipe va ajunge imparat.

            Imparatul tarii cand a auzit s-a dus la familie sa-i dea lui copilul sa-l infieze. Parintii copilului nu au vrut. Imparatul a insistat cu bani si monezi de aur sa-l dea pentru ca el nu avea copii. Parintii copilului crezand ca ajunge bine l-au dat. Imparatul crezand ca o sa ii ia locul la tron, a pus baietelul intr-un cosciug si i-a dat drumul pe o apa curgatoare.

            Cosciugul cu baietelul a fost dus de apele infuriate si s-a oprit la poalele unui munte. Acolo era o manastire de calugari. Acestia au vazut cosciugul si l-au tras la mal. Era un baietel de un an si ceva care plangea. Calugrarii l-au luat si l-au infiat.

            Intre timp sotia imparatului a nascut o fata. Imparatul a inceput sa aibe cosmaruri pentru fapta lui nelegiuita. Se ducea la toate manastirile sa se roage. Intr-o zi s-a dus cu suita regala la pescuit si vede o manastire pe munte si se duce la ea sa se roage. Acolo vede un tanar calugar de vreo 18 ani si a intrebat ce e cu el acolo si calugarii i-au explicat imparatului ca au pescuit un cosciug de pe apele infuriate si in el era un baietel care plangea si l-au adapostit la manastire. Imparatul a inceput sa planga si sa spuna ca el este criminalul. L-a luat pe baiat la curtea regala si s-a casatorit cu fata lui si imparatul i-a cedat locul la tron.

            Tanarul imparat si-a luat si parintii la curtea regala si eu trait fericiti pana la adanci batraneti.

Pamantul vorbeste

Nici pamantul nu o sa se desparta de mine.
Si acolo o sa ma unesc cu tine copacule.
Printre cruci de oseminte.
Iar tu, copacule, iti vei pleca capul.
In vantul bland si duios.
Ca un pios omagiu de despartire si adio.
Iar tu, pamantule, de-ai avea gura sa-mi vorbesti
Despre drumul efemer al nimicniciei si de tara intunecata a mortii
Unde este ferecata cu porti si zavoare.
Unde zac oseminte de imparati.
Cronicari si prelati
Si inalti magistrati.
In disperarea mea as escalada cerul pana la cea mai indepartata stea.
Si acolo as imbraca haina fericirii si haina nemuririi ceresti.

Al vremii steag

Istoria s-a scris la cruce
Cand cerul pe pamant aduce.
Istoria s-a scris in cer
Cu ce milos din etern.

Istoria s-a scris curat
Cu sangele de imparat.
Pe-al vremii steag e scris iubire
Pecetluit cu nemurire.

Pe-al vremii steag e scris "dreptate",
Ca-n cruce sunt scapat de moarte.
Pe-al vremii steag e scris "salvat".
In mila celui prea inalt.

Pe-al vremii steag e scris etern.
Cu sangele cel bland de miel.
Cand ceru-ntreg a fost golit.
Cu sange greu a fost platit.

Pe-al vremii steag e scris "iubire".
Cu sange si cu nemurire.
Luati crucea-nsangerata
Si urmati o cale dreapta.

Steagul vremii fluturati,
Printre cruci ca bravi barbati.
Fluturati dreptatea-i buna
La morminte cu cununa.

Stau martiri zelosi din carte
In morminte sigilate.
Asteapta in somn frumos
Nemurirea lui Hristos.

Trambita din cer cand se suna
Inviaza toti din turma.
Se deschid porti si morminte
Pentru tarile prea sfinte.

Zburam in drum catre stele
Catre tara ce nu piere.
Spun adio la pamant
Ca de-aici in veci ma mut.

Pescar intr-un ocean de lacrimi

Daca nu mori

Cum vrei sa inviezi?

Daca esti marginit in vedere

Cum vrei sa vezi nemarginirea?

Daca nu te pregatesti de zbor cosmic

Cum vrei sa fi nemuritor?

Daca vezi bolte instelate

Si tu mergi tot in orbire,

Daca nu urci trepre

Cum vrei sa te inalti spre virtute?

Daca nu-ti zboara gandul in rugaciune

Cum vrei sa ajungi desavarsirea?

Daca nu te lupti cu Baal

Cum vrei sa fi un Ilie?

Daca nu esti pescar

Cum vrei sa ajungi un Petru?

Daca nu iti duci crucea

Cum vrei sa ajungi la capat?

Daca nu suferi

Cum vrei sa vezi fericirea?

Daca nu esti bolnav

Cum vrei sa fii vindecat?

Daca nu lupti in viata

Cum vrei sa dobandesti nemurirea?

Daca nu uzi aripile credintei cu lacrimi

Cum vrei sa zbori in cosmos?

Amin.

Merele de aur. Povestire pentru copii

Merele de aur. Povestire pentru copii

Era intr-o comuna o familie saraca care avea un baiat. Baiatul, vazand ca parintii lui sunt bolnavi si saraci, s-a dus in padure sa faca rost de mancare. Ciuperci si ceva verdeturi. Veverita il intreaba pe pusti:

-Ce vant napraznic te-a adus pe aici?

Baiatul a-nceput sa planga si sa spuna ca nu mai are ce manca si parintii lui sunt saraci si bolnavi. Atunci, veveritei I s-a facut mila de el si a scos din portofel o ghinda de aur si a dat-o baiatului. Veverita ii povesti baiatului sa se duca in pestera lui Traian, ca acolo au locuit romanii si sunt comori, monezi de aur.

Baiatul s-a dus repede, a intrat in pestera. In pestera, era un urias. Uriasul l-a prins pe baiat, l-a legat fedeles cu o funie si l-a azvarlit intr-o fantana.

In fundul fantanii, era un drum pavat cu dale de aur, care duce la castelul imparatului padurii. L-au luat doi soldati uriasi si l-au dus la imparatul padurii. L-au judecat si l-au condamnat la moarte.

A doua zi, trebuia decapitat.

Noaptea, imparatul dormea. Santinela dormea. Atunci baiatul s-a dat cu franghia langa un sfesnic care ardea si a ars franghia. Si asa a scapat baiatul din capcana. S-a imbracat in hainele imparatesti, toate garzile se aplecau inaintea lui pana a iesit din pestera. A luat cu el cartea cartilor si ghinda de aur daruita de veverita.

Cand a ajuns el acasa, a citit el in Biblie ca daca ceri ceva lui Isus Hristos se indeplineste.

S-a rugat si a zis:

-Doamne, Isuse, fa ca aceasta cocioaba de casa sa se transforme intr-un palat.

Cand a ajuns baiatul acasa, a vazut un palat mare, inparatesc. Langa palat, crescuse un pom mare, care facea mere de aur. Si in anul acela, cand venise baiatul din expeditie, a facut o recolta de cinci tone de aur.

Tara era intr-o criza mare. Baiatul a vandut aurul si a cumparat valuta si a darut-o statului. Si tara a iesit din criza.

Cand a vazut imparatul intelepciunea baiatului, a cedat baiatului tronul.

Baiatul a ajuns imparat si s-a casatorit cu fata. A facut o nunta mare de aur ca in povesti.

Proaspatul imparat s-a luat parintii la palatul regal si au trait multi ani fericiti pana la adanci batraneti. Construiau biserici crestine ca sa isi indrepte Dumnezeu privirea catre tara si poporul lui, cu mila si harul si indurarea Sa.

Stefan Toma. Poet Popular