Basarabia, vatră românească

Basarabie, cum plângi

Depărtarea printre stânci!

Cum mai plângi limba frumoasă,

Sluţită de ruşi în casă!

Cum mai plângi limba română,

Ţara păcii cu cunună!

În lanţuri încătuşaţi,

Îi duceau pe-ai noştri fraţi!

Dintr-o ţară ca o floare,

Parcă-i pipirig pe vale!

Mii de oameni deportaţi

Au murit încarceraţi!

Sub lumina de la soare,

Dezbinarea a fost mare!

Mame eroine plânse

De durere sunt pătrunse!

Ţara a fost mutilată,

De ciocoi rusificată!

Ţară, cum mai plângi pe sfântul

Că a luat Stalin pământul!

Vatra românească plânge

C-a vărsat atâta sânge!

Stau copii-ndoliaţi,

C-au pierdut părinţi şi fraţi!

Basarabie frumoasă,

Şterge-ţi lacrima din casă!

Ţară bună şi pierdută,

Să ai pace din cer multă!

Sub lumina de la soare,

Să facem unirea mare!

Şi sub steagul tricolor,

Să fim cu toţi un popor!

Să cântăm imnul ceresc

Pe pământul românesc!

Ţară bună românească,

Dumnezeu să ne păzească!

Ești o stea printre mii de stele cerești

Te uiţi seara cu uimire

La cerul cu nemurire!

Printre stele şi-astre mii,

Vezi pe cel din veşnicii...

Printre stele minunate,

Vezi lumina cu palate!

Vezi edenul cel frumos

Şi pe regele Cristos!

Fie cerul cât de mare,

Tu eşti stea nemuritoare!

Eşti o stea în planul meu,

În crucea lui Dumnezeu!

Eşti o stea din veşnicii,

Printre stele mii şi mii!

Eşti o stea un pic mai jos

Ca luceafărul Cristos!

Luceafăr întruchipat

Este rege-ncoronat!

Cosmosul cel infinit

Spune pace,

Bun-venit!

Mii planete, galaxii,

Tu, cerescule, le ştii!

De la cea mai mică stea,

Infinită-i calea ta!

Cântă păsări, cânt şi eu,

Pe Isus ca Dumnezeu!

Ia-ți desagii de lumină

Semeni vânt, culegi furtună,

Şi rămâi fără cunună!

Semeni har şi eşti milos,

Vei fi veşnic cu Cristos!

Ia-ţi desagii cu lumină

Şi seamănă pe colină!

Seamănă sub har ceresc,

Peste neamul omenesc!

Seamănă zilnic mereu,

Pe Isus ca Dumnezeu!

Seamănă din har divin

În pământul cel fertil!

Semănaţi, fraţi, cu cântare,

Calea cea nemuritoare!

Semeni har şi vorbă bună,

Scapi de moarte şi furtună!

Scapi de moarte şi durere

Şi de chinul morţii grele!

Scapi de tot ce este rău,

În fiul lui Dumnezeu!

Şi sub steagul bun şi sfânt

Scapi de groapă şi mormânt!

Printre valuri furioase,

Merg spre astre luminoase!

 Spre cerul cu astre multe,

Mă înnalţ înspre virtute!

Îmi iau zborul încurând,

Către cerul bun şi sfânt!

Spun adio la durere,

Îmi iau zborul printre stele!

Sub steagul împărătesc,

Cu Isus mă odihnesc!

În glorie şi cunună,

Odihnesc în pace bună!

Mii de sori vestesc dreptate și milă infinită

Sculaţi, Ţară Românescă,

Mila lumii să trezească!

Să vestească cerul vun

Nemurirea cu cununi!

Staţi de veghe la pământ,

Precum îngerul cel sfânt!

Peste dealurile-aprinse,

Cu făcliile încinse,

Staţi de strajă ne-nfricat,

Pentru cerul luminat!

Schitul cu arhimandritul

Paza oştii, bun-venitul,

Pe drum oaspeţi obosiţi,

Pentur cer vă pregătiţi!

Pentru cer şi pentru ţară,

Unde nu mai este fiară!

Unde nu mai e război,

Decât milă între noi!

Decât milă şi har bun,

Nemurirea cu cununi!

Decât cerul luminos

Şi cu mila lui Cristos!

Decât pacea infinită,

Cu mireasa-n cer, gătită!

Ţara cu planete mii

Te aşteaptă ca să vii!

Mii de sori stau răbdători

Pentru cei nemuritori!

Regele Christos

Doamne, văd în lună, văd în nor

Un ceresc laborator!

Văd în tot ce ai creat

Ştinţa ta de împărat!

Văd în soare, văd în lună,

Ştinţa ta ca o cunună!

Văd în cerul glorios

Ştinţa Domnului Cristos!

Printre stele mii şi mii

Văd pe cel din veşnicii!

Văd dreptatea ta din soare,

O lumină pe cărare!

Văd cerescul tău altar,

Mila crucii la calvar!

Văd într-un apus de soare

Minunata ta lucrare!

Văd planete mii şi mii,

Pe Isus din veşnicii!

Văd universul frumos

Şi pe regele Cristos!

Văd pe cer stele cum cresc,

Sub harul milos ceresc.

În vulcanul foc ceresc

Văd edenul pământesc.

Văd în soare, văd în lună,

Nemurirea cu cunună!

Țara vieții mele este la Isus

Peste dealuri cu câmpii,

Vine cel din veşnicii!

Un nor glorios se lasă

Peste ţara-ntunecoasă!

Văd un pâlc de nori cu stele

Peste ţara ce nu piere!

Este drumul glorios

Către ţara lui Cristos!

Stele mii cântă dreptate

Nemurirea-n cer s-o poarte!

Printre stele gânduri zboară!

Spre Isus şi altă ţară!

Doamne, zboară gândul către tine,

Să am zile mai senine!

Zboară gândul bun, curat,

Către cerul luminat!

Nu e dreptate mai mare

Decât lumina sub soare!

Decât cerul blând, milos

Şi cu regele Cristos!

Doamne, îmi iau zborul către stele

Înspre ţara ce nu piere!

Eu m-am săturat de plâns!

Vreau în casa lui Isus,

Unde domneşte dreptatea,

Mila şi cu bunătatea!

Ştefan Toma

Poet popular

Moartea fioroasă lovește zilnic. Învierea lui Christos ne scapă de moarte

Vine moartea furtunoasă

Peste om şi peste casă!

Vine moartea ca furtuna

Peste om zilnic într-una!

Ea loveşte,

Nu gândeşte!

Toată lumea o-ngrozeşte!

Loveşte precum o ciumă,

Nu lasă nimic în urmă!

Mătură parcă e vânt,

Lasă plânsul la mormânt!

Vine vijelia moarte

Loveşte orice cetate!

Lasă ţara-ndoliată

Şi cu lumea disperată!

Printre lacrimi cu durere

Eu văd lumea cum mai piere!

Eu văd cerul blând senin

Şi cu cimitirul plin!

Nu e cale de întors,

Decât mila lui Cristos!

Nu e cale-n cer mai bună

Decât mila cu cunună!

Decât cerul blând, milos,

Învierea lui Cristos!

Mii de sori vestesc dreptate și milă infinită

Sculaţi, Ţară Românescă,

Mila lumii să trezească!

Să vestească cerul vun

Nemurirea cu cununi!

Staţi de veghe la pământ,

Precum îngerul cel sfânt!

Peste dealurile-aprinse,

Cu făcliile încinse,

Staţi de strajă ne-nfricat,

Pentru cerul luminat!

Schitul cu arhimandritul

Paza oştii, bun-venitul,

Pe drum oaspeţi obosiţi,

Pentur cer vă pregătiţi!

Pentru cer şi pentru ţară,

Unde nu mai este fiară!

Unde nu mai e război,

Decât milă între noi!

Decât milă şi har bun,

Nemurirea cu cununi!

Decât cerul luminos

Şi cu mila lui Cristos!

Decât pacea infinită,

Cu mireasa-n cer, gătită!

Ţara cu planete mii

Te aşteaptă ca să vii!

Mii de sori stau răbdători

Pentru cei nemuritori!

Isus a vindecat apele și mă vindecă și pe mine

Isuse bun, milos şi drept,

Vindecă-mi rana din piept!

Vindecă rana din mine,

Că eşti blând şi ne faci bine!

Vindecă durere grea

Şi mă ia din lumea rea!

Vindecă din mine boala

Şi topeşte în foc fiara!

Tu eşti milă-mpărătească

Fără moarte pământească!

Cum ai vindecat tu marea

Cu bidonul şi cu sarea,

Vindecă-mă şi pe mine

Şi mă ia în slăvi senine!

Ia-mă-n cer, precum Ilie,

Durerea să nu mai fie!

Porunceşte-n harul tău,

Vindecă tot corpul meu!

Vindecă tu orice boală

Şi mă mută-n altă ţară!

Ia-mă în edenul sfânt

Să-mi scapi corpul de mormânt!

Amin!

Roua de la cruce și plânsul ceresc pe pământ

De la plâns până la soare

Este mare sărbătoare!

De la soare şi pământ

Este cel milos şi sfânt!

Este cerul bun-venit

Şi crucea de mântiut.

Raze blânde strălucesc

Peste plânsul omenesc...

Cade roua peste plante,

Mila mielului din carte!

Cade roua în neştire

Peste cruci şi cimitire!

Curg lacrimi de la fraţi

Peste cruci de împăraţi!

Râu de lacrimi zilnic cresc

Peste neamul omenesc!

Parcă-i marea furtunoasă

Lacrima din orice casă!

Parcă-i ceru-ntunecat

Lacrima de împărat!

Se sting oameni pe pământ

Ca lumânările de vânt!

Se sting steloe, se stinge soare,

Pe pământ e numai jale!

Pe pământ e cerul sfânt

La-nvierea din mormânt!

Iar la crucea lui Hristos

Înviază toţi frumos!

Înviază cerul sfânt

Nemurirea pe pământ!

În corp ceresc şi divin,

Voi zbura spre cer senin!